În gară, dar nu la Leordeni!

-Mergeți cu Rapidul?
-Nu, cu soția.
-Întrebam dacă mergeți cu rapidul de Bucuresti…
-Rapidul e de București?
-Eu credeam că e de la Craiova. De la Electroputere…
-Sunteți un om glumeț.
-Aș, pasiunea mea e sportul.
-Glumeț și simpatic.
-Eu simpatic? Da’ de unde! Sunt un gestionar la un chioșc de răcoritoare.
- Am vrut să spun că aveți haz.
-Nu, am o vilă cu etaj și două garaje.
-Din ce?
-Din piatră și beton.
-Întrebam din ce bani?
-De-o sută, de douăzeci și cinci…
-Aveți un farmec personal, irezistibil.
-Și un Opel Record.
-Spiritul dumneavoastră debordant mă depășește. Pe dumneavoastră nu?
-Deloc! 60 în oraș, 80 pe șosea, rar o iau razna…
-Așteptați, cumva, trenul?
-Nu. Aștept controlul.
-Aveți un fel ciudat de a răspunde.
-Parcă răspund eu? Gestiunea o are altcineva în primire.
-Cine?
-Casiera, nevastă-mea.
-Asta-i foarte trist.
-Să nu fim pesimiști. Am aflat că tipul pe care îl aștept e un inspector cumsecade. Un fraier, cum s-ar zice…
-Nu cred.
-De unde știți?
-Așa spun cei care mă cunosc…