În iad, înainte de termen

Un bărbat zăcea pe patul de moarte. Deodată simți cum aroma prăjiturii lui favorite cu ciocolată urcă încet și ademenitor pe scări. Și-a adunat forțele rămase și s-a ridicat din pat. Sprijinindu-se de perete, a mers până la ușă și cu un efort și mai mare a coborât scările, ținându-se cu ambele mâini de balustradă. Gâfâind, s-a sprijinit de tocul ușii și a aruncat o privire în bucătărie. Dacă n-ar fi simțit durerile acelea cumplite, ar fi zis că este deja în rai. Acolo, puse pe masă, erau sute din prăjiturile sale favorite cu ciocolată. Era ăsta raiul sau era ultima dovadă de iubire din partea soției, care se asigura că soțul ei părăsea lumea fericit? Cu un ultim efort, s-a aruncat înspre masă. Mâna tremurândă a ajuns la cea mai apropiată dintre prăjituri, când brusc este lovit de către soție cu o lingură.

- Nu te atinge de astea, spuse ea, sunt pentru înmormântare!