Ion pe patul de moarte

Deși Maria l-a purtat pe la toți doctorii care l-ar fi putut ajuta și era tânăr, Ion n-a mai rezistat problemelor de sănătate. Băr-batul s-a împăcat cu soarta și, pe patul de moarte, și-a chemat nevasta, pentru a-i asculta ultima dorință:

- Io, amu m-oi duce Marie, asta e viața, simt că mi-a sosit ceasul! Te rog mult să nu te descurajezi și să asculți bine ce-ți spun!

Maria, cu ochii șiroind de lacrimi, îi spune suspinând:

- Zi, Ioane, și așa oi face!

- Să ții gospodăria Marie, că știi cât am trudit amândoi pentru agoniseala asta. Promite-mi să nu vinzi nimic, să aibă copiii ăștia câte ceva când or crește mari!

Maria, suspinând:

- Așa oi face, Ioane...

- Să dai copiii la școală, să iasă învățați, Marie!

Maria, suspinând:

- Așa oi face Ioane...

- Și mai vreau, Marie, ca după ce m-oi duce să te măriți cu Gheorghe!

- Da’ Ioane, credeam că Gheorghe e dușmanul tău de moarte, de ce tocmai el?

- Păi tocmai d-aia, Marie, trebuie să-l pedepsesc și eu cu ceva, așa, să nu mă uite niciodată!