"Îți pare rău că m-ai castrat?"

O bătrână se dădea în balansoarul din veranda casei sale, gândindu-se la viața pe care o trăise, când, deodată, apare zâna bunicilor, care spune că-i va îndeplini trei dorințe. "Ei bine - zice bătrâna - cred că aș vrea să fiu foarte bogată".

Zâna pocnește din bățul ei fermecat și balansoarul bătrânei se transformă în aur. "Și cred că aș vrea să fiu o prințesă tânără și foarte bogată". Zâna pocnește din băț și o transformă într-o tânără frumoasă. "Și a treia dorință?", întreabă zâna bunicilor. Bunica arătă către motanul de pe verandă și spune: "Crezi că poți să-l transformi într-un prinț frumos?". Zâna pocnește din băț și pe verandă stă acum un tânăr mai frumos decât se poate imagina. Ea se uită la el, uimită. Cu un zâmbet care o făcea pe bătrână să i se înmoaie picioarele, acesta se apropie de urechea ei: "Pun pariu că-ți pare rău că m-ai castrat!"