Jurnalul unei femei la volan

„Aoleo, e 9. La 9 jumate trebuie să fiu în centru, la muncă. Unde naiba am parcat mașina aia?” Două ture de bloc, fără succes. „Alo, iubi, tu mai ții minte unde am parcat eu mașina aseară? Știu că nu erai cu mine, dar mă gândeam și eu. Da, știu că dormeai, lasă, că o caut ca proasta până îmi tocesc pantofii. Hai pa!”

„Ahhhh, imbecilu’ ăsta cu mașina asta bleu mereu parchează așa aproape. Cum naiba ies eu din parcare acum? Alo, iubi? Poți coborî un pic să îmi scoți și mie mașina din parcare, că prostu’ ăla de la 3 iar a parcat prea aproape. Da, mă, iubi, dar io cum iesss??? Te rooggg, nu mă face să plâng acumaaaa. Bine, nesimțitule, dormi, dar dacă îți lovesc mașina să nu te aud că zici ceva. Hai, scutește-mă, pa!”

„Alo, ce faci fată? Vezi că eu întârzii un pic, să îi zici tu lu’ Popescu să îmi trimită dosarele alea la Curier. Hai că mă grăbesc fată, dar e aglomerat rău. Hai că sunt plină de draci, m-am certat și cu al meu de dimineață. Nesimțitul nu a vrut să se scoale din pat să îmi scoată și mie mașina din parcare. Am plecat târziu, nici nu m-am machiat ca lumea”.

„Bună dimineața, domnișoară! Agent principal Ionescu. Actele dumneavoastră, vă rog! Nu ați văzut semnul de STOP?” „Aaaa, era stop? Vă rog să mă iertați, sunt și eu începătoare la volan, știți cum e. Mă grăbeam la serviciu, că și așa am întârziat și acum… cu criza asta… nu se știe dacă mă mai apucă săptămâna viitoare la locul ăsta de muncă. Și am rate… tot felul de cheltuieli.” „Vă înțeleg domnișoară, dar asta nu vă scuză de rigorile legii…” „Da, așa e! Aveți dreptate! Voiam doar să fiți mai drăguț cu mine, că probabil aveți și dumneavoastră o soție, o soră… Vă roooggg mult! Mulțumeeeesssccc!!!!”

„Alo, fată, hai că era să îmi ia un gabor permisu’. Da’ i-am băgat textul ăla cu sora și soția și l-am pârlit pe fraier. Hai că nu mai am mult și ajung”.