La loc cu verdeață…

Un țigan amărât, vai mama lui, avea ograda plină de copii. Se chinuia el să le facă rost de mâncare, dar era greu… prea multe guri de săturat… masa de bază erau verdețurile…

Într-o zi, unul din copii țiganului moare. Vine popa și începe slujba de înmormântare:

- Și ia-l Doamne și du-l într-un loc cu lumină și ver-deață... Și ia-l Doamne și du-l într-un loc cu lumină și verdeață... cânta într-una popa.

Așa supărată cum era, sora cea mare a deceda-tului, care i-a ținut și loc de mamă, s-a apropiat cât a putut de părinte și i-a șoptit:

- Haaoleoo, domnule popă! Da n-ai putea matale să-l bagi într-un loc cu carne, că doar de verdeață o murit??