Loc de dormit, la vecinu’ în casă

Odată, în curtea mea am văzut un câine bătrân și, după cum părea, foarte obosit. Uitându-mă mai atent, am văzut că are zgardă și este destul de grăsuț, așa că am înțeles că nu este un vagabond. Câinele liniștit s-a apropiat de mine, iar după ce l-am mângâiat, a intrat după mine în casă. Fiindu-mi milă de el, nu l-am alungat. Mergând încet prin antreu, câinele s-a îndreptat spre un colț, a răsuflat greu și a adormit. S-a trezit aproximativ peste o oră și mi-a dat de înțeles că vrea să iasă din casă. Îi dau drumul să plece.

A doua zi, aud că cineva latră la ușă. Deschid, același câine, fiindu-mi interesant, îi dau drumul în casă, intră, iar doarme o oră, după care pleacă. S-a repetat asta cam vreo săptămână.

Într-o zi, îi agăț de zgardă un bilețel cu textul: "Cine este stăpânul acestei minunate ființe și cunoaște el că de o săptămână ea vine la mine să doarmă?".

A doua zi când vine câinele, văd că are la zgardă un bilețel: "El trăiește într-o casă unde cresc șase copii, dintre care doi nu au nici trei ani. Așa că încearcă să doarmă liniștit undeva. Se poate mâine să vin și eu la dumneavoastră?".