Măicuța de la mănăstire…

La un moment dat, o măicuță care trăia de mulți ani la o mănăstire, întâlnește o tipă deosebită. Văzând-o foarte preocupată de limuzina ei luxoasă, o întreabă:

- Auzi, domnișoară, să nu-ți fie cu supărare, da’ poți să-mi spui și mie ce lucrezi tu de ai o mașină așa de frumoasă?

Fata îi răspunde cu o sinceritate debordantă:

- Nimic, măicuță! Dar pentru că ești o persoană mai altfel decât noi, păcătoșii de rând, o să fiu sinceră. Practic, eu mă întâlnesc cu un neamț, îl fac să se simtă bine, iar omul, drept recompensă, mi-a dat mașina asta luxoasă. Cam așa stau lucrurile…

- Da hainele astea trăsnet, de unde le ai, tot neamțul ți le-o fi dat?

- A, nu! Să fiu sinceră, mă întâlnesc și cu un italian, îl fac și pe el să se simtă bine, iar omul, drept recompensă, îmi dă haine.

- Da’, e vorba de mulți bani, de unde îi ai?

- Le intuiești pe toate, măicuță! Să fiu sinceră, mă întâlnesc și cu un francez, îl fac și pe el să se simtă bine și îmi dă bani.

Măicuța se întoarce la mănăstire teribil de dezamăgită. Seara, merge la culcare. Târziu, cam pe la 12 noaptea, se aud bătăi ușoare în ușă. La care măicuța răspunde foarte supărată:

- Du-te dracului, părinte Ilarie, cu biscuiții tăi cu tot…