Monologul unui tată scos din sărite

Un bărbat făcea cumpărături într-un supermarket. Căra și un cărucior în care mai era și băiețelul său în vârstă de trei ani. Copilul plângea isteric. În ciuda acestei situații, bărbatul împingea alene căruciorul, spunând cu o voce liniștită:

- Uite, aproape am terminat, Adrian. Încearcă să nu plângi, Adrian. Viața o să fie mai bună, ai să vezi. Trebuie doar să ai încredere și să vezi partea bună a lucrurilor. Îți promit eu.

Copilul plângea și mai tare, dând din mâini și din picioare. Într-un final, ajunși la casă, bărbatul zice:

- Încearcă să nu mai fii supărat, Adrian, te rog eu mult. O să ajungem acasă cât de repede putem. Totul va fi bine, Adrian. O să vezi ce repede plecăm de aici și scapi.

Copilul zbiera din toți rărunchii, aruncând produsele din cărucior. Casierița, impresionată îi spune:

- Domnule, dar este extraordinar cât de blând și calm îi vorbiți băiețelului dumneavoastră, Adrian!

- Doamnă, pe băiețelul meu îl cheamă David, eu sunt Adrian…