Morții lui de animal…

Un italian angajează trei români să-i vopsească gardul care împrejmuia casa, apoi le dă instrucțiunile necesare.

- Am înțeles, șefu!, răspund românii într-un glas.

Pleacă italianul, iar românii se apucă de treabă. Nu după mult timp, unul din ei zice:

- Mă, hai să vedem ce are ăsta de mâncare!

Bucătăria italianului, plină de bunătăți. După un ospăț pe cinste, românii caută și ceva de băut, dar nu găsesc decât apă și suc. Atunci, unul dintre ei zice:

- Mă, știu eu cum să facem rost de băutură. Mergem și vindem o gă-leată de vopsea, cumpărăm băutură, iar vopseaua de rămâne o mai diluăm și terminăm noi gardul.

După ce au băut, s-au apucat de vopsit, dar când mai aveau vreo trei metri din gard s-a terminat vopseaua.

- Acum ce dracu facem? De unde luăm vopsea? Italianul o să-și dea seama că noi am luat-o…

- Mă fraților, las’ pe mine, zice ăla istețu’, că știu eu cum facem. Mai strângem puțină vopsea pe pensulă și dăm pe botul calului, iar când va veni italianul îi vom spune că animalul a scăpat și a mâncat-o.

Zis și făcut. Pe seară, ajunge și italianul acasă.

- Mă, ce-ați făcut cu vopseaua? Eu am calculat și trebuia să vă ajungă.

- Șefu’, ne pare tare rău, dar a scăpat calul și a mâncat-o.

La auzul acestor vorbe, italianul intră în casă, ia pușca și nici una, nici două, împușcă animalul.

- Ce naiba dom’le, pentru o găleată de vopsea ai omorât săracul animal? Îți cumpăram noi alta…

- Bă fraților, vedeți voi casa asta? Tot cu români am făcut-o. Dă-l în morții mamii lui de cal că mi-a mai mâncat și 30 de saci de ciment, 800 de cărămizi, patru grinzi…