Nevasta te înșeală, dar… merită

Nu știu cum s-a făcut de n-a telefonat

Nevestei, cum făcea de obicei…

Poate n-a vrut să cheltuiască alți doi lei.

S-a-nființat acasă, total neașteptat,

Când ea dormea, de altul îmbrățișată-n pat.

Iar omul nostru, fără tămbălău,

Și-a înșfăcat valiza… s-a dus pe drumul său…

S-a așezat pe-un bolovan, chiar lângă bloc.

A tras dintr-o țigară… a tras din ea cu foc.

Cotrobăind nădragii, dădu de telefon,

Sună acasă: "Dragă, te sun de pe peron…

Voi fi cam într-o oră, te pup, al tău, Ion!"

Și ce crezi c-a găsit când s-a întors acasă?

În cadă, apa caldă-l ademenea, spumoasă,

Prosoapele de baie, halatul flaușat…

Mâncarea aburindă îl aștepta pe masă

Iar vinu-n frapieră părea c-a transpirat…

S-a scărpinat la ceafă bărbatu’ și-a zis: "Hei!

Mai-mai să-mi pierd familia, ca să salvez doi lei…"