Oare ce a vrut să zică…

Ion din Apahida mere să-l viziteze pe Gheo, în America. Gheo îl omeneşte şi, când să se întoarcă Ion în România, îi zice:

– Mă, Ioane, mă... rămâi tu aice, mă. Unde meri înapoi, în sărăcia ceea? Aice om fi amândoi, ne-om găsi două fete faine...

D'apoi Ion nu şi nu, ca doară nu-şi lasă el Apahida şi Clujul drag pentru un pumn de dolari. După o vreme, Gheo primeşte o scrisoare de la Ion, pe foaia din plic aflându-se desenate trei oi şi-un bou pe spate, cu toate picioarele-n sus. Amu, se scarpină Gheo în cap:

– Tulai, că Ion aista e şi analfabet... da' ce-o vrut numa' oare să zică?!

Se tot uita, mai întreabă printre români... nimeni nu-l desluşeşte. Într-un bun ceas, cineva îi spune:

– Măi, Gheo, aşa lucru complicat numa' Rabi din New York a şti să-ţi dezlege, ca el o fost plecat din România, mă!

Ajunge Gheo şi la Rabi, Rabi se uita la scrisoare, apoi zice:

– Gheo, dacă nu ştiu toată povestea, nu pot să te luminez.

Gheo îi tot povesteşte ce şi cum a fost, apoi Rabi, brusc:

– A, păi atunci e limpede, zice aşa: oi, oi, oi... ce bou am fost că m-am întors!