Odă unui umorist

Recent, scriitorul Constantin Gornea, membru al Clubului Umoriștilor Constănțeni, și-a lansat, la Fetești, volumul de proză "În goana calului de lemn". 

Din nefericire, n-am reușit să fiu alături de el la eveniment, dar m-am spălat de păcate dedicându-i câteva versuri care să-i nemurească opera.

În goana calului de lemn

Feteștiul cel vibrant și gureș,

A înghețat ca la un semn;

Păzea, că vine Gornea-n iureș,

În șaua calului de lemn!

Își scoate urbea pălăria

Văzându-l cum pășește demn

Și inspectează prăvălia

Cu-ovăz pentru un cal de lemn.

Calul Troian, de când se știe,

De la Homer are consemn,

Să-l ceară în căsătorie

Pe al lui Gornea cal de lemn.

În Univers, miroase-a frondă,

Iubiri se vestejesc solemn,

Iar dintr-un PET cu bere blondă

Bea a lui Gornea cal de lemn.

Când Luna-i palidă și rece,

Spre ceruri să priviți, vă-ndemn!

Pe Gornea-l veți zări cum trece

În goana calului de lemn.

În teascul vieții suntem grâne,

Semințe pentru untdelemn.

Din pleava lumii ce rămâne?

Doar al lui Gornea cal de lemn

Ion TIȚA-CĂLIN