Poemul zilei

Scriitorul umorist Ananie Gagniuc frecventează mai toate festivalurile de gen, din țară. Organizatorii îi asigură cazarea și, de fiecare dată, îl plasează cu încă cineva în cameră. În timpul somnului, Gagniuc este mult mai expresiv decât Marea Neagră pe furtună de gradul zece, spre disperarea celor ce sunt "condamnați" să-i fie vecini de pat. Unul dintre nefericiții care au aflat ce înseamnă "răul de mare", într-o noapte de chin alături de Gagniuc, este poetul humorean Sorin Poclitaru. Pentru a rămâne peste veacuri consemnată teribila experiență, bietul poet a scris nemuritoarele versuri de mai jos:

Când sforăie în cameră Gagniuc

Când sforăie în cameră Gagniuc,

Trec fluturii în zbor și-și fac sepuku,

Iar umoriștii care nu-nghit CUC-u',

Se bucură în grupuri pe Facebook.

Se duce tencuiala, pe cuvânt,

Și câinii latră-n curți ca apucații,

Crezând că se anunță inundații,

Sau vreo alunecare de pământ.

Vecinii-și pun dulapurile-n uși,

Crezând că vin cu japca musulmanii,

Iar babele își pun sub lacăt banii,

Crezând că-s invadate iar de ruși.

Fug câini, pisici și alte lighioaie

De ultrasunetele din auz,

În sud, producătorii de harbuz

Se roagă sfinților să nu dea ploaie.

Când sforăie Gagniuc e ca-n război,

Când trage artileria deodată,

Se zguduie întreaga cazemată,

Și cad știuleții de pe păpușoi.

Se-opresc pikamerele din funcțiuni,

Și ca Sheherezada rușinate,

Nu scot un zgomot, că se simt frustrate

Doar la auzu-acestei mari minuni.

Când sforăie Gagniuc, gândacii mor,

Și pleacă păsările migratoare

În alte țări, ceva mai primitoare,

Ce nu au festivaluri de umor.

Când sforăie Gagniuc, nu-i chiar necaz,

Și asta-o știe-acum întreaga lume,

E singurul moment când face glume,

Și singurul moment când are haz.



Sorin Poclitaru