S-a călugărit Ion!

Lui Ion i s-a părut că cel mai bun lucru e să se călugărească.

Și fiindcă altă mănăstire nu era pe acolo, s-a dus la Mănăstirea Tăcerii. Când a ajuns, starețul i-a zis:

- Poți rămâne cât vrei aici la mănăstire cu o singură condiție: nu vorbești nimic decât dacă te întreb eu. Trece un an și starețul îi zice:

- Acum poți să spui două cuvinte!

- Patul tare!

- A, bine voi pune să ți-l schimbe. După încă un an.

- A mai trecut un an, acum poți să mai zici două cuvinte!

- Mâncarea rece!

- A, bine o să se rezolve!

Mai trece un an.

- Ai din nou dreptul la două cuvinte!

- Eu renunț!

- Ăsta-i cel mai bun lucru, fiindcă de trei ani de când ești, aici n-ai făcut altceva decât să te plângi!