Scândura

Actuala mea soție (și viitoarea mea văduvă) mă scoală într-o dimineață (nu pot spune "bună dimineață", odată ce m-a sculat!) și mă anunță, cu hotărârea cu care îmi dă, zilnic, sarcini: "Vreau o scândură!" 

Îngaim, somnoros, a îngânare: "’îndură". "Da, o scândură!" "N-ai vrea patru?", o întreb, total neinspirat. Răspunsul îmi taie inspirația: "Ți-a sunat, cumva, ceasul?" "Nu, m-ai trezit tu..." "Dragă, vreau o scândură pentru cadă. Să nu mă mai tot aplec, atunci când spăl..."

Cum nu mă mai interesează, dintr-un anume punct de vedere, aplecatul soției mele, fie și la cadă, mi-e milă, totuși, de spatele ei, chiar dacă una-două mi-l întoarce... În consecință, plec în oraș să caut...o scândură, 150 pe 15 cm.

Trei tâmplării, cu lacăt pe ele. Două depozite, care vând numai vrac. Merg la un ditamai magazinul, specializat în asemenea materiale. Nu-i dau numele, că de, de mă-nervez, îi fac de toată ocara!

Merg prin el cam juma de kilometru, până găsesc scânduri, numai că erau de trei metri. "Aveți atelier s-o tai?" Cu o amabilitate ieșită din comun, tipul de-acolo îmi răspunde, printre dinți: "Țț!"

Asta e, cumpăr și-un fierăstrău, plătesc la ieșirea de acolo, dar nu pot ieși. Mă trimite cu scândura, cu fierăstrăul, cu o factură și cu toți nervii încordați la maxim înapoi, pe unde am intrat, alt juma de kilometru, la informații, să-mi completeze nu știu ce acte.

Mă gândesc, înciudat: mai bine o smulgeam dintr-un gard! Acolo, îmi cere buletinul, să completeze adresa unde o duc și mă întreabă de numărul mașinii cu care o transport! "Cucoană, nu vrei și numărul de la pantofi? CNP-ul? Ziua de naștere? Dacă am votat și cu cine? O să duc scândura acasă pe jos, e bine?"

Ați presupune că m-a pus să traversez încă odată hectarele magazinului, spre a ieși "regulamentar". Nu. Au fost blânzi cu mine și m-au lăsat pe unde am intrat. Priponită de portbagaj, soția... a ținut scândura, s-o tăiem, dar a venit un bodyguard și mi-a ordonat: "Tăieți-o! Tăieți-o de-acilea, că mă vede șeful și mă dă afară!" Afară era, dar... mă rog!

O pun pe soție să stea în spate, cu geamul la mașină deschis și s-o țină în afară, de-a lungul otomobilului. Am ieșit la stradă, răsuflând ușurat, dar era să fiu ușurat de ceva bani, dați pe amendă. Noroc de agentul de Poliție, care mă cunoștea. I-am povestit tărășenia și m-a sfătuit ce să fac. Așa că am sprijinit scândura de un copac și pac!, picior.

Soața mă întreabă: "Crezi că ți se rupe?" "Da, mi se rupe-n paișpe!" În două s-a rupt, putând, astfel, s-o bag în mașină...

Bine că, atunci când o fi nevoie de patru scânduri pentru mine, că n-o să merg eu!

Ananie GAGNIUC