Scrisoare de la o mamă blondă, pentru fiica ei, tot blondă

Bună ziua, draga mea fiică!

Dacă ai primit această scrisoare, înseamnă că ea a ajuns la tine, dacă n-ai primit-o, dă-mi de știre și eu voi mai scrie una.

Eu scriu încet, deoarece știu că nici tu nu citești prea repede.

Timpul la noi e frumos, săp-tămâna trecută a plouat doar de două ori, la începutul săptămânii trei zile și la sfârșitul săptămânii încă patru.

Apropo, în legătură cu paltonul ce ai zis să ți-l trimit. Unchiul Vasile a spus că nasturii din metal sunt prea grei și o să trebuiască să plătesc mai mult la poștă, așa că am rupt nasturii și i-am pus în buzunarul drept, ai să-i coși tu la loc.

Tatăl tău a găsit un nou loc de muncă, acum sub el se află 500 de oameni, el e șef la cimitir. Sora ta s-a măritat și acum așteaptă un copil, dar pentru că nu știm dacă va fi fată sau băiat încă nu știu dacă vei deveni mătușă sau unchi. Mi-a spus că, dacă va fi fată o va numi ca pe mine, deși îmi pare straniu să-și numească copilul Mama.

Fratele tău a avut, nu demult, o peripeție, a închis mașina și a uitat cheile înăuntru. A fost nevoit să meargă 10 km până acasă să ia cheile de rezervă și să ne elibereze pe toți din mașină.

Dacă ai să o întâlnești pe verișoara ta, Lilia, transmite-i salutări, dacă n-ai s-o întâlnești, atunci 

nu-i spune nimic.

Mama ta.

P.S. Am vrut să pun și niște bani, dar am închis deja plicul.