Doi preoți se întâlnesc pe stradă, amândoi mergând pe jos:
- Bună ziua, părinte.
- Să trăiești părinte, unde e bicicleta dumitale? Că nici eu nu o mai găsesc pe a mea.
- Nu pot să-mi dau seama unde am pus-o.
- La revedere.
- Cu bine.
A doua zi se întâlnesc din nou, primul pe bicicletă.
- Bună ziua, părinte.
- Să trăiești părinte, văd că ți-ai găsit bicicleta, cum ai făcut?
- Măi, am făcut o slujbă de plângeau icoanele pe pereți, și când am ajuns la cele zece porunci, la porunca a șaptea, "Să nu furi", un enoriaș a spus: "Părinte, te rog, iartă-mă, eu ți-am luat-o" și apoi am găsit-o la poarta bisericii.
- Bine, părinte, am să fac la fel.
A treia zi, amândoi pe biciclete.
- Bună ziua, părinte.
- Să trăiești părinte, văd că ți-ai găsit bicicleta. Cum ai făcut?
- Așa cum mi-ați zis, am făcut o slujbă de plângeau icoanele pe pereți și am început cu cele 10 porunci, și când am ajuns la a patra, "Să nu preacurvești", mi-am adus aminte unde am lăsat bicicleta…