Și atunci a început cearta…

Un pescar împătimit, asta sunt. Să nu fie prohibiție, în rest, fie soare, fie ploaie, mă uită Dumnezeu cu undița în mână. Iubesc al dracului sportul acesta. N-aș rata niciun week-end!

Așa că sâmbătă dimineața, m-am strecurat ușor din așternut, mi-am făcut pachetul și am coborât pe tăcute în garaj. Am legat barca la cârlig și am început să dau cu spatele. Abia când am ieșit cu totul din garaj am realizat că ploua cu găleata și vântul bătea cu 100 km/h. Am deschis radioul și am aflat că vremea avea să fie la fel toată ziua. Ce era să fac? Era prea câinească vremea, nu mă înduram nici de mine, mai ales că eram un pic răcit! Am tras înapoi în garaj și, tiptil-tiptil, m-am dus înapoi în dormitor. M-am strecurat la loc lângă nevastă-mea și i-am șoptit tandru:

- E o vreme groaznică afară, scumpa mea!

Pe jumătate adormită, ea mi-a răspuns:

- Îți poți imagina că prostul de bărbat al meu s-a dus la pescuit pe așa o vreme?

Și atunci a început cearta…