Ion se foiește în pat lângă Maria și nu poate adormi.
- Ioane, de ce nu poți dormi?
- Tu, Mărie, cum să-ți spun io ție, am o datorie de 2.000 de lei la vecinul Petre, trebuie să-i dau banii mâine dimineaţă că lui îi trebuiesc neapărat, da’ io nu-i am. Și mă tot gândesc cum să fac.
- Mă Ioane, stai tu liniștit că rezolv eu problema asta.
Se scoală Maria, iese în cămeșa de noapte pe pragul casei și începe să strige:
- Mă, Petre, mă!
Aude Petre că îl strigă cineva și iese afară.
- Mărie, tu ești?
- Io-s, mă, Petre.
- Da’ ce-i baiu?
- Stai să te întreb ceva. Are Ion al meu o datorie la tine?
- Are.
- Și trăbă să ți-o plătească dimineață?
- Trăbă!
- No, auzi mă, Petre. Să ştii că Ion nu are de unde să-ți deie banii.
Intră Maria în casă și-i zice lu Ion:
- No Ioane, culcă-te tu liniștit că amu’ nu mai doarme Petre.