Concurs Tată, vreau să mă mărit!

După masa de prânz, fata a pregătit cafeaua, a pus o ceșcuță în fața tatălui, alta în fața ei, s-a așezat pe scaun și a început să ofteze din adâncul inimii.
-Tată, vreau să mă mărit, mai gândește-te, e rugămintea mea de suflet! Dacă ții cât de cât la fericirea mea...
-Nu! Am spus nu și nu rămâne!
-Înseamnă că nu ți-e milă de mine…Nu ți-e milă deloc! - repetă ea printre sughițuri.
-Milă?! se miră tatăl. Cum poți să vorbești de milă, când nu-ți lipsește nimic, când m-am zbătut, am luptat, m-am sacrificat…
-Dar îl iubesc, tată…
-N-ai să te măriți cu el nici în ruptul capului! - se arată neînduplecat tatăl. Fata își ridică spre el ochii plini de lacrimi:
-De ce? E un băiat frumos, inteligent, serios… abia a ieșit inginer.
Tatăl puse ceașca de cafea pe masă și își privi fiica pe sub sprâncene.
-Lasă, că or mai fi alți băieți pe lume la fel de frumoși, de deștepți și de ingineri.
Fata clătină energic din cap:
-Eu îl vreau numai pe el! Are și mașină…
-Și noi avem! îi aminti tatăl.
-Are și apartament cu două camere.
-Noi avem cu patru.
-Are o mătușă de optzeci de ani care i-a promis că dacă…
-Și noi avem… ia mai lasă-mă-n pace! se înfurie tatăl de-a binelea. Ce-mi tot dai zor cu individul ăsta? Nu-l accept de ginere, înțelegi? Nu-l accept și gata!
-De ce? insistă fata. Fă-mă să înțeleg.
Șeful departamentului mezeluri și lactate al magazinului Central se ridică în picioare și rosti, cu solemnitate, supremul argument:
-Păi, ce-și închipuie dumnealui? Ce-și închipuie, că o să-mi dau fata după odrasla unui pârlit de profesor universitar?! O fi el deștept, dar nici eu nu-s prost!