Un altfel de cimitir vesel…

"Săpânța" mi-a încolțit sămânța unui altfel de cimitir vesel. Voi cumpăra pământ, unde personalități ale lumii de azi, cu ușoare tendințe spre lumea de apoi, să poată achiziționa locuri de veci, pe care să nu le părăsească, în vecii vecilor. Aici vor "răsări" cruci (e cunoscut faptul că optimiștii văd cimitirul plin de... plusuri), cripte și pietre funerare, cu inscripții care mai de care ilare, neașteptate sau năucitoare: "Stau aici țeapăn și drept /Cu flori pe piept / Liniștit și...vă aștept!" "Am făcut-o și pe asta!" "Pune-te în locul meu!" "Cât am trăit am tot rostit . Acum, chiar îmi pare rău!"

Sub fotografia decedatului: "Uitați-vă bine la mine! Vă vine rândul! Vă vine…"

Pentru o soție cicălitoare: "Aici a mea soață zace / Ce-i mai curios, că tace!" sau "Umblu beat printre morminte / M-ai lăsat...fără cuvinte!" Sau un îndemn, oarecum nedemn: "V-ați creat epitaful? Grăbiți-vă, de nu, vi-l scrie altul!"

Eu, spre exemplu(?), dat fiind că fostul șef mă tot trimitea la activități, în locul lui, mi-am scris un autoepitaf: "Să vă amintiți mereu / De-acest om, arză-l-ar focul! / Aici zace șeful meu / M-a trimis să îi țin locul…" Iată și epitaful unui bețiv: "Pe-a sa piatră funerară, bătută de vânt și ploi / Este scris . La un altul: "A avut trecut neclar / Era prea mult fum în bar!" "Nu sunt acasă! (mă rog, aici) Mă găsiți în rai sau în iad (cum mi-o fi și cum v-o fi norocul!)"

De fapt, de pe acum, mă tot întreb: unde să mă duc? Dat fiind că, în medie, la 70-80 de ani, mor 6 miliarde de oameni, cam 4 miliarde de păcătoși ajung în iad, dacă nu mai mulți. După alte 8 decenii, încă 4-5 miliarde. Cred că și-n iad e criză mare. De unde atâta păcură, atâtea cazane, o mie de draci pentru "deservire", ne mai zicând de poluare (fum, la greu, miros greu, poluare sonoră "în draci", că doar n-or arde păcătoșii cu zâmbetul pe buze)

În rai (iar, mă rog!), dai de bine dar, miliarde de zile, doar ambrozie sau nectar, harpe cu liru-liru, aripioare, îngerași. Nu tu o vodcă, un chef, o manea, o mașină bengoasă, o femeie...

Am un vecin, religios până-n măduva oaselor (care, speră el, vor putrezi în rai), credincios până la Dumnezeu (dacă nu l-or mânca sfinții până la el!). Mergea la biserică. După ce mi-am prezentat "inconvenientele" de mai sus, l-am întrebat "Unde să mă duc?" A plecat ofuscat, bodogănind, ceva cu "Du-te-n...", dar n-am înțeles unde...

Ananie GAGNIUC

P.S.-mne că sunt doritori de locuri în cimitirul "hazliu" propus mai sus. Să ne scrie, să se înscrie, eventual să ne dea și sugestii de texte cu ilaritate, pentru eternitate…