Un ardelean la zoo

Un ardelean se duce pentru prima oară din sătucul lui de departe la oraș, să-și facă niște analize, și pe drumul de la gară la spital vede o poartă mare pe care scria Grădină zoologică. Curios din fire, intră. Iese după câteva ore bune, absolut încântat. Își rezolvă treburile și se-ntoarce în sat.

- Ei, Ioane, cum o fo’ la spital? îl întrebară cei de-același leat cu el.

- La spital o fo’ cum o fo’, da’ să vedeți voi grădina zoologică!

- Ce-i aia?

- E un loc așa, mai mare, unde vezi tăt felu’ de animale, care de care mai trăznite.

- Ce animale?

- Păi, de-un exemplu, zebra.

- Cum îi zebra?

- Cum să vă spui io… Știți măgaru’ lu’ Vasile? Ăla ce paște pe șanț?

- Da.

- Ei, zebra seamănă cu măgaru’ lu’ Vasile, numai că îi colorată pe tăt trupul, când c-o dungă albă, când c-o dungă neagră.

- Nu se poate!

- Zebra ca zebra, da’ să vedeți voi girafa!

- Cum îi girafa?

- Girafa îi… Știți măgaru’ lu’ Vasile?

- Cum să nu!

- Girafa seamănă la trup cu măgaru’ lu’ Vasile, da’ are niște picioare de doi metri și un grumaz de tri.

- Nu se poate!

- Ba se poate! Dar cel mai interesant dintre tăte îi hipopotamu’.

- Cum îi hipopotamu’?

- Apăi, cum să vă spui io... Știți măgaru’ lu’ Vasile?

- Știm.

- Ei ghini, hipopotamu’ nu seamănă deloc cu el!