O tânără profesoară, cu vizibile tendințe liberale, explica micuților ei elevi că ea este atee și-i întreba dacă sunt și ei la fel. Neștiind, de fapt, ce-i ăla un ateu și dorind să fie la fel ca profesoara lor, micuții au ridicat mânuțele în aer.
Dar iată și o excepție. O fetiță, pe nume Ana, nu se luă după mulțime și nu ridică mâna. Profesoara, observând-o, o întrebă de ce n-a ridicat și ea mâna.
- Pentru că nu sunt atee, răspunde Ana.
Profesoara o întrebă din nou:
- Dar tu ce ești?
- Sunt creștin-ortodoxă.
Puțin deranjată, profesoara o întrebă pe fetiță de ce este creștin-ortodoxă.
- Ei bine, am fost crescută să-I cunosc și să-I iubesc pe Dumnezeu și pe Domnul Iisus Hristos. Bunicii au fost creștin-ortodocși, mama este creștin-ortodoxă, la fel și tata, așa sunt și eu.
Profesoara enervată:
- Ăsta nu este un motiv, spuse ea în gura mare! Ce-ar fi dacă maică-ta ar fi o idioată și taică-tău la fel? Ce ai fi tu atunci? Ai fi la fel ca ei?
Fetița tăcu puțin și… zâmbind îi zise:
- Atunci… aș fi atee!