"A început să mă dezguste tot ce se întâmplă"

Cu rolul său în travesti din "Nimeni nu-i perfect", tânărul actor de 37 ani a reușit miercuri, 30 martie, pe scena Casei de Cultură din Constanța, să scoată publicul constănțean din starea de apatie cu care îl vedeam intrând în sală și să-l facă să râdă în hohote. Deh, mijlocul unei săptămâni de muncă și stres.
Silviu Biriș a absolvit Academia de Teatru și Film "I.L. Caragiale" în 1997, an în care a devenit actor al Teatrului Național București.
Cu televiziunile a început să colaboreze din anul 1993. Din timpul studenției realiza albume duminicale și emisiuni de divertisment, culminând apoi cu a fi prezentator la emisiuni TV, prezentator de știri și prezentator la petrecerile de Revelion începând cu anul 2007.

- Cum a fost colaborarea cu maestrul Radu Beligan la realizarea premierei "Nimeni nu-i perfect", având în vedere vârsta regizorului (92 ani)?

- Să știi că nici nu se simte, pentru că are o energie fantastică. De multe ori noi, cei tineri, oboseam, dar el era de neoprit, inventiv, imaginativ și atât de înțelept. E clar, cu o experiență ce nu se dezminte. Mai mult decât atât, are o inteligență scenică fantastică. De câteva ori am intrat în polemică pe anumite lucruri și mi-a zis «Ai încredere în mine». Și într-adevăr, în seara premierei, la București, s-a verificat. Chiar dacă este considerată o comedie bulevardieră, chiar romantică, este un spectacol destul de complex. Găsești cam tot ce ai dori de la un spectacol: și emoție, și bucurie, și tristețe, și îndoială. Scriitorul Simon Williams reușește să surprindă foarte bine sufletul omenesc, în cele mai profunde straturi. Meșterul Beligan tocmai pe acest aspect a mers, speculându-l. Sunt unii care văd numai show-ul, artificiile de deasupra scenei, iar alții văd esența.

- Te-am văzut foarte des la televizor, pe diverse teme de actualitate din lumea mondenă. Ce părere ai despre supra-hiper-mediatizatele divorțuri Pepe-Oana, Irinel-Moni?

- Păi, dacă-ți spun că până și fetița mea de 5 ani știe despre aceste scandaluri... Îi cunosc pe toți patru personal și poate că sunt subiectiv. Dacă în privința Monicăi și a lui Iri am avut anumite îndoieli, în privința Oanei și a lui Pepe chiar am rămas surprins. Am urmărit vreo trei zile "showul televizat", dar după aceea a început să mă dezguste tot ce se întâmplă acolo. E treaba lor, e viața lor, dar au cam exagerat cu mediatizarea. Nu strica mai multă decență, dar se pare că sunt bani în spate, sunt plătiți pentru treaba asta. Eu unul n-aș face așa ceva. Nu știu ce sumă ar putea să mă pună pe gânduri, dar este un stigmat pe care nu-l mai scoți multă vreme. Orice scandal se zice că e publicitate, dar are și partea lui negativă. Iar spectatorii trebuie să vină la spectacole cu plăcerea de a te vedea.

- Și ce ar trebui să știe publicul constănțean despre actorul Silviu Biriș?

- Nu-mi place să mă laud, dar dacă maestrul Radu Beligan a pariat pe mine, a știut domnia sa de ce. Iar dacă maestrul Beligan umple sălile până la refuz de fiecare dată când vine la Constanța, este o notă bună în plus și asupra mea. De fiecare dată mă simt confortabil când vin aici, la voi. Iar eu mă bucur că lumea vrea lucruri inteligente, lucruri cu semn, lucruri care să fie cu adevărat sacre. M-am săturat de profan, de derizoriu. Nu precupețesc nimic atunci când sunt pe scenă.
Iar la Constanța vin de când mă știu, mai precis cu bunicii, în vacanță la mare. Aici am o grămadă de prieteni și pentru că eu nu vin numai în calitate de actor. Publicul de aici mai și petrece alături de taraful Cleante, pe care îl conduc de doi ani. Am fost invitați de foarte multe ori, inclusiv la Zilele Constanței, dar și pe diverse alte colaborări. Cântăm muzica Bucureștiului interbelic, și nu numai, toate tangourile celebre pe care le cântau Cristian Vasile, Jean Moscopol, Zavaidoc, într-o formulă nouă. Sunt patru instrumentiști, lăutari din tată în fiu, Marian Cleante fiind șeful tarafului, iar eu solist. Mai mergem și la nunți, pentru că și acela tot public se numește, nu este nicio rușine să faci așa ceva.

- Și cât câștigați la asemenea evenimente?
- Crede-mă că mergem și pe sume modifice, chiar dacă suntem taraf de elită, pentru că nu toată lumea își permite. Trăim niște vremuri mai ciudate și știm că îi bucurăm pe cei care ne urmăresc.

- Inevitabila întrebare de final a oricărui interviu: la ce proiecte lucrează actorul Silviu Biriș?

- Sper să ajung și la Constanța cu un spectacol coupe Cehov. Mi-am dorit dintotdeauna să joc Cehov și am jucat în facultate, ca student la clasa Ion Cojar. S-a întâmplat în regia lui Mircea Cornișteanu, directorul Teatrului Național din Craiova, cu o distribuție restrânsă, alături de Cerasela Iosifescu și Ion Arcudeanu. Celebrele farse "Ursul" și "Cererea în căsătorie", intitulate generic "Două povești de amor". Este un spectacol coupe de o oră și 45 de minute la care lumea râde, plânge, se amuză. Mi-au plăcut întotdeauna textele care ridică probleme. Și mai am o surpriză! Pentru că arta circului este o artă a desăvârșirii, care îmbină teatrul cu muzică, acrobație, condiție fizică desăvârșită, am acceptat propunerea prietenei mele Brândușa Novac, directoarea Circului Globus, de a face parte din distribuția unui spectacol intitulat "Destinul dacilor". Este o poveste în limbajul circului, despre destinul și contopirea poporului român, despre cucerirea Daciei, iar eu voi juca în rolul lui Domițian. Urmează să avem premiera la mijlocul lunii aprilie. Încă nu m-a urcat la trapez, dar urmează probabil să o facă. Mai sunt în distribuție nume ale teatrului românesc, cum ar fi Marius Bodochi, Răzvan Oprea.

- Dar în filme?
- Am avut recent o premieră, filmul se numește "La bani, la cap, la oase", în regia lui Cristian Comeagă. Rulează de curând în cinematografele din țară. O comedioară foarte simpatică, în care fac un cuplu de detectivi cu Willmark de la Pro Tv. El este un detectiv cubanez, iar eu un detectiv român ce se crede american. Mai puțin cu filmul din păcate, poate și pentru că eu nu m-am îngrămădit să mă duc la anumite castinguri, nici n-am fost solicitat.

- Dar spoturi publicitare?
- Ehe, e o discuție de multe pagini. După părerea mea, sumele care se vehiculează în publicitate pentru artiști sunt de multe ori jignitoare. Poate că dacă ar veni un brand de notorietate internațională aș merge și gratis.