Cronică de peste Atlantic (XXIII)

Foileton de Gabriela S.

Un fluture și trandafirul lui sălbatic

Culorile pastelate sau cenușii ale aripilor cu o formă perfectă, sunt atașate de un corp firav și delicat. Totuși, frumusețea-i orbitoare atunci când apare în văzduh, și adierea plăpândă stârnită de aripile lui când ți se așterne ușurel în palmă, în timp ce tu îți ții răsuflarea de teamă să nu-l sperii, te scufundă într-o fericire infinită, neasemuită.

Când vara ne dezmiardă cu lumina și căldura soarelui descătușate, ieșim de oriunde să ne bucurăm de scurtul și sublimul anotimp ce ne încălzește deopotrivă cu natura, inspirându-ne o bucurie inocentă, fără preț și totuși cu o valoare nemărginită.

Săptămâna trecută, într-o zi de lucru, Tudor îmi trimite un mesaj aproape de ora ieșirii de la serviciu: "Your limo is here" (Ți-a sosit limuzina). Mă aștepta jos, în fața clădirii unde lucrez, să mergem la cină împreună. Mașina lui este neagră, destul de spațioasă, semănând cu o adevărată limuzină. Chipul lui luminos și privirea-i jucăușă, însă profundă, în care mă pierd de fiecare dată, ca într-un labirint interminabil, fără speranța de a-i scăpa, mă așteptau. Vremea era absolut divină în acea zi de mijloc de aprilie. M-a întrebat unde aș dori să mergem, i-am răspuns în șagă: undeva în tumultul orașului, la o terasă, pe vremea aceea minunată.

Chicago Gold Coast (Coasta de Aur) devine un mic paradis vara, cu centrul în triunghiul format de întâlnirea străzilor State și Rush între Oak și Division, numit colocvial și "The Viagra Triangle". Localurile sunt pline de tinere frumoase în căutare de pretendenți mai în vârstă, bine situați financiar, care în mare parte locuiesc în zona aceasta extrem de luxoasă unde adesea ies și la vânat. Unele dintre cele mai renumite restaurante din Chicago, bântuite de turiști, dar și de celebrități, sunt concentrate în acest loc: Tavern on Rush, The Hunt Club, The Wiskey Bar, Carmine’s, Gibson - Bar and Stakehouse și încă multe altele.

Carmine’s este un clasic landmark pentru acest oraș, și nu poți da greș niciodată cu meniul italian și lista de vinuri bine alese. După un pahar de Pinot Grigio, printre săruturi furate discret, Tudor rostește următoarele cuvinte, luându-mă prin surprindere: "Având în vedere că este ziua ta azi, ce ți-ai dori?" După un hohot năvalnic de râs, i-am răspuns: "Un foc de tabără", știind că-i imposibil de realizat în Chicago, legile fiind stricte în această privință din cauza marelui incendiu care aproape a distrus întreg orașul în 1871. Șmecherește și dulce îmi spune: "OK, let’s go do it!" (Bine, hai să mergem să-l facem).

Jumătate de oră mai târziu ne-am oprit să o luăm de acasă pe Afra, una din cele două bune prietene ale mele, și i-am trimis Liviei adresa unde să se prezinte după cursul de seară. Într-un loc mirific, departe de oraș.

Când am ajuns, Tudor a construit vatra cu ușurință, adunând lemnul necesar să pornească focul de tabără promis, în timp ce noi, fetele, sorbeam câte un pahar de șampanie și povesteam ce s-a mai întâmplat de când nu ne văzusem. Apoi, cuprinși de vraja flăcărilor și îmbujorați de văpaia focului ce prindea amploare cu fiece moment, ne-am lăsat purtați de magia momentului, în timp ce Tudor îmi ținea mâna stângă cuibărită în a lui, mângâind-o tandru.

În acele clipe m-am gândit la un fluture de o splendoare desăvârșită, care, atunci când mi-a poposit în palmă, a dus la metamorfozarea unei zile obișnuite, banale chiar, într-una fără seamăn, inegalabilă, întrecându-le chiar și pe cele magnifice pe care le petrecusem deja împreună cu Tudor. Este o competiție inconștientă spre perfecțiunea deplină, de care numai el este capabil. Talentul de artist nu-i este limitat numai la pictură sau la sculptură, ci îl trăiește, îl implică în orice

face.

Însă un fluture iubește libertatea, spațiul nelimitat, cât se poate zări în orizontul sângeriu al apusului de vară. Dacă ar fi prins în palmă și ținut captiv, împotriva voinței lui, nuanțele vivace ale aripilor ar păli, șterse de pereții cuștii, s-ar înăbuși într-o moarte subită, prematură.

Un fluture este accentul ultim al unui trandafir roșu pe care poposește, oferindu-și reciproc iubire necondiționată. Trandafirul își va ridica petalele către cer și își va contempla tăcut dragostea, la infinit, nedorind să-i frângă zborul maiestos, plângându-și searbăda singurătate în roua dimineților de vară nesfârșită.

Ea rămâne trandafirul lui sălbatic, iar el, fluturele ei splendid.

Va urma

(Foiletonul Gabrielei S. poate fi citit în edițiile de week-end și de luni ale ziarului "Cuget Liber")