Concurs Cronică de peste Atlantic (XXIX)

Foileton de Gabriela S.

Succesul e relativ, dar contagios (II)
În ultimii cinci ani, lucrând pentru o companie financiară cu o reputație aproape impecabilă și rafinată, prețuiesc și mai mult importanța anturajului, business sau personal. În acest context am început să percep că ideea de succes este relativă. Poate fi o mică reușită - de la o notă bună la școală, o diplomă, o promo-vare, o situație ce se termină cu bine, zâmbetul inestimabil al unui copil, o amiază sau seară petrecută în compania prietenilor dragi relaxându-ne, visuri împlinite etc… Proporția timpului în care sufletul ne este ușor și ochii ne lucesc de bucurie este o formă de a măsura succesul. Nu neapărat faima sau contul în bancă, sau bunurile materiale, ci capacitatea de a înțelege esența succesului.
Faptul că există mai mulți oameni aleși care alcătuiesc o companie sau un cerc de prieteni care sunt polarizate către succes nu înseamnă că toți acești oameni sunt respectabili. Cum se spune "nu există pădure fără uscături", proverbul preferat al tatei al cărui ecou încă reverberează în mintea mea. Însă cum discernem între ce-i rău și ce-i bine atunci când aparențele tind să înșele și linia între cele două este fină, aproape invizibilă?
Ironia vieții e că suntem constant tentați să picăm în latura dăunătoare, sub influența circumstanțelor în care ne desfășurăm fiece zi, con-știenți că cea favorabilă e pe partea opusă. O facem contaminați de parfumul vanității, ne delăsăm, pentru un pic, numai un pic, intenționând să revenim pe calea oportună.
În aceste momente de panică internă, covârșiți de posibilitatea de a ne pierde pe noi înșine în ceea ce știm că-i greșit și lipsit de auspicii bune pentru prezentul și viitorul nostru, avem ramuri de care ne putem agăța și ne putem ridica spre lumină. Acei oameni de caracter nobil, carismatici, dar nu prin definiție remarcabili, pe care îi alegem să ne înconjoare și pe care-i apropiem, au abilitatea de a pune o amprentă prielnică pe propriul nostru destin. Deseori constituind numai o mică parte din restul, ne vor susține, indirect aproape, prin exemplul lor, prin calmul și metoda prin care ei își mențin balanța între o oarecare pro-fesie și sentimentele din relații stabile, indiferent de piedicile normale față de care nu avem imunitate din naștere, indiferent că trăim în puf și perne, scânduri și asfalt, sau în noroi și pietre. Atunci ne uităm la ei și îi întrebăm cum reușesc să fie ce sunt, ridicăm fruntea sus, le mulțumim pentru că îi cunoaștem și ne căutăm drumul nostru propriu spre succes. Vitalitatea lor este contagioasă. Înconjoară-te cu oameni de succes sau care tind spre el, și îi vei simți prezența mai degrabă decât poți spera.
Va urma.
(Foiletonul Gabrielei S. poate fi citit în edițiile de week-end ale ziarului "Cuget Liber")