Cum se trata "boala masturbării" în 1900

În Antichitate masturbarea era un act considerat sacru, dar lucrurile nu au stat mereu la fel. Pe la începutul anilor 1900, medicii considerau că masturbarea este o boală serioasă, comparabilă cu ciuma sau alte plăgi asemănătoare ce au decimat mii de oameni.

Prima idee potrivit căreia acest obicei este dat de o boală, a apărut în 1760, când doctorul elvețian Tissot a convins întreaga lume ca masturbarea este periculoasă. Câteva din problemele puse pe seama ei: scăderea memoriei, slăbirea vederii, reumatismul, guta, gonoreea, anorexia, schizofrenia și câte și mai câte.

Astfel, dacă erai prins practicând-o, erai considerat grav bolnav. Pentru a stopa masturbarea s-au inventat pantalonii care nu îți permiteau să atingi organele sexuale cu mâna în buzunar sau băncile care nu te lăsau să apropii picioarele. Fetele nu aveau voie să meargă pe bicicletă și nici să călărească.


Citeste mai departe...