După o documentare serioasă și toate rezervările făcute din țară, inclusiv pentru toate cele 5 trenuri cu care a călătorit, Dana a trăit India pe străzi, în mijlocul bazarurilor aglomerate, al manifestațiilor, al sărăciei, al mirosurilor exotice de condimente și al unei explozii de culoare în vestimentația oamenilor - ca pe o experiență absolut uluitoare și surprinzătoare în aceleași timp.
"Nu mă așteptam să văd atât de mulți oameni dormind pe străzi. Când vezi un documentar ai senzația că poate operatorul, regizorul, au ales o anumită zonă, ca să scoată în evidentă această latură a Indiei. Dar de fapt, oameni săraci, care dorm pe stradă, sunt aproape peste tot. Și aglomerația nu ai cum să o vezi în poze. Nu ai cum să auzi claxonul continuu al Indiei. Ei în trafic nu semnalizează, claxonează, astfel încât să-i avertizeze pe ceilalți că sunt în spate, în stânga, în dreapta. De multe ori India este un exercițiu care te obosește psihic și fizic. Ziceam că dacă India ar fi un film, ar fi un film european, pentru că te răscolește, te lasă pe gânduri, cu întrebări fără răspuns. Dacă India ar fi un sport, ar fi un sport extrem, pentru că trăiești cele mai puternice senzații, de la suferință la extaz", spune vedeta, care deși s-a întors de câteva zile, încă mai lasă toate experiențele să se așeze în sufletul ei.
Plecând din Delhi într-un circuit cu trenul în Rajasthan, Dana a ajuns la Agra, a vizitat Taj Mahalul, iar în aceeași zi seara a plecat spre Jaipur, pentru două nopți. "Recunosc că abia în Jaipur, după ce am văzut fortul, după ce i-am întâlnit pe toți acei indieni minunați care voiau să facă poze cu noi, care ne zâmbeau, care se bucurau să dea mâna cu noi și atât, cu femeile lor îmbrăcate în cele mai spectaculoase combinații de culori, după ce am văzut priveliștea de sus a orașului, abia atunci am zis: "Da, acum înțeleg ce înseamnă. Eram în a 4-a zi". A urmat Jaisalmer, cu un alt tren pe un traseu ce a durat toată noaptea, experiență de asemenea marcantă. Într-una dintre nopți ea mai trăit o experiență inedită. Pentru prima dată a dormit în deșert, sub cerul liber.
"Direct cu paturile pe nisip, fără nimic deasupra capului, fără corturi sau altceva. Nu credeam că voi avea vreodată această opțiune în viață și mă bucur că am putut-o trăi în India", precizând că au trecut și prin câteva momente de teamă. "Cei care ne însoțeau au plecat să pregătească paturile, iar noi 4 am rămas singuri, în beznă, în deșert, doar cu o lanternă mică pe care când o aprindeai adunai toate gâzele. Iar la un moment dat ne-am trezit și cu vreo 6 câini lângă noi care veniseră să adune resturile de mâncare. Noroc că erau complet neagresivi. Am râs de spaimă și ne-am relaxat. De multe ori simțul umorului este soluția salvatoare în India".