O "capodoperă" de 4 bani 3 pumni și… 2 palme

Cu riscul să fiu catalogată o anti-româncă, declar public: m-am bucurat că filmul lui Mungiu n-a luat Globul de Aur pentru Cel mai bun film străin. Stați să mă explic!
Am făcut un mic sondaj printre cunoscuții mei și nici unul, dar nici unul nu s-a arătat "căzut pe spate" de multi-premiatul film "4 luni 3 săptămâni și 2 zile". Ba din contră. Unii și-au dat pumni, la propriu, că au avut neinspirația de a da bani, la cinematograf, pe bilet pentru a viziona această capodoperă. "O să-l caut pe Mungiu să-mi dea banii înapoi!", a exclamat un coleg.
Ca toți ceilalți, dar și împinsă de curiozitatea de a vorbi în cunoștință de cauză, am vizionat recent această porcărie care mi-a mâncat inutil două ore din timpul de joacă alocat copilului meu. Stăteam prostită și a doua zi și mă gândeam de ce i-or fi acordat francezii Palme D’Or-ul. Ce peliculă or fi vizionat ăștia de au apreciat-o cu un asemenea premiu? Noroc că americanii s-au mai trezit, că dacă îi acordau și un Glob de Aur chiar că ieșeam să protestez în stradă. Iar Mungiu zău dacă n-are tupeu să spere la un Oscar.
OK, subiectul - pentru cele care l-au trăit pe propria piele, dar și pentru imaginea României ceaușiste - este unul dramatic, impresionant, dar ca să îmbraci un avort provocat într-o cameră de hotel cu atâtea cadre colaterale aiuristice, e de-a dreptul caraghios tratat!!! Asta după ce, în prealabil, personajul pseudo-"moașei", un mitocan ce le "execută" la orizontală pe cele două – că de viol parcă nu-i vorba, că au acceptat -, este construit… aseptic! În rest, prea multe cadre inutile, fără mesaj, încremenite precum un webcam, dialog sporadic, infantil. Dac-ar fi să reducem undeva la concretețea subiectului, filmul acesta ar fi durat maxim un sfert de oră!!!

PS: Aștept să-mi deschidă ochii sau creierii cineva asupra acestei penibile participări românești la atâtea festivaluri de gen. Mulțumesc din oficiu!