Să mulgem Epoca de Aur!

Oare cât vor mai trăi regizorii noștri de pe urma comunismului? Cât timp va mai fi interesant să prezinți cadre cu români care stau la coadă la butelie? Mă simt nevoit să îl parafrazez iarăși pe Monty Brogan, protagonistul filmului "A 25-a oră": "Regimul a căzut acum 20 de ani. Treceți peste asta!!!".

Mult mai reușite mi s-au părut peliculele cu povești din tranziția perpetuă a României ("Filantropica", "California Dreamin'", "Moartea domnului Lăzărescu").

Ultimul film al lui Cristian Mungiu, "Amintiri din Epoca de Aur", care a rulat în premieră vineri, 25 august, mi s-a părut făcut special pentru străini.

Pe posterul oficial chiar apare un verdict al celor de la NY Times - "Hillarious". Cred și eu că li s-a părut amuzant. Este extrem de "hillarious" să vezi cât de flămânzi, înapoiați și îndoctrinați erau est-europenii, în timp ce la tine în America se construiau zgârie-nori, se puneau bazele unei generații de obezi prin deschiderea a sute de restaurante fast-food și se lucra intens la formarea unui viitor monstru economic.

Iar în România, țară pe care nu cred că o pot localiza pe hartă mulți dintre americani, o familie gaza porcul în bucătărie, ca să nu afle vecinii că își permit un asemenea lux.

Și nu cred că este doar părerea mea. Reacțiile din sală au fost destul de reținute. Desigur, am râs cu toții, căci ne-am adus aminte cum cântam "Trei culori" la școală, de bibliotecile cu bibelouri, de sărăcia lucie, de salamul de Sibiu și de parizerul cu margarină. Dar a fost mai mult un râsu’-plânsu’.

Cele mai reușite "legende urbane" prezentate au fost prima și ultima, cea cu inspecția de la sat, care a avut o notă mai jovială, demnă de filmele lui Kusturica, și cea cu milițianul și porcul, mult prea absurdă ca să nu fi fost reală.

Celelalte două au avut prea multe cadre în plus, puse acolo pentru amuzamentul publicului de afară.

Nu intru prea mult în detalii. La cât de scurt e filmul, cu încă jumătate de filă de text îl povestesc pe tot și nu mai merge nimeni la cinematograf.

Concluzia este simplă - merită să îl vedeți, este un "popcorn movie" perfect, filmat ca la carte, destul de amuzant, mai mult pentru cei tineri. N-o văd pe maică-mea râzând prea tare, având în vedere că muncea 12 ore pe zi în Epoca de Aur, ca să avem ce mânca și ca să îmi poată cumpăra cărți, caiete și haine. Cred că i s-ar părea mai mult trist decât "hillarious", dacă și-ar aduce aminte de alimentara cu rafturi goale, de conservele stricate și de Crăciunul fără friptură.

Cum nu cred că ar râde nici nord-coreenii, dacă ar vedea un film despre cum fac ei plecăciuni la statuia eternului Kim Il-sung.