Sacrificiul și intrarea în legendă

"Casablanca" este filmul la care este indicat să vă uitați înainte să mergeți la vot. Întrucât și filmul în cauză și clasa politică prezintă același tip de personaje, superficiale și fără pic de consistență în transformările prin care trec.

Filmul nu s-a bucurat de un succes prea mare la box-office, după lansarea din 1942, fiind criticat pentru mediocritatea scenariului și catalogat drept "tolerabil" de către New York Times. La acea vreme, "Casablanca" nu era decât încă un film din sutele care ieșeau pe bandă din uzina hollywoodiană.

Statutul de film cult a fost câștigat în timp, în mare parte pentru că fiecare personaj este un arhetip al societății de atunci, de acum și din viitor. Cam ca într-o telenovelă, apar eroul care se sacrifică pentru binele persoanei iubite, femeia indecisă prinsă între doi bărbați și bețivanul care se mântuiește. Tema sacrificiului domină filmul, fiind unul dintre principalele atribute care au ajutat la creșterea popularității filmului, mai ales că toți americanii aveau în minte doar cel de-Al Doilea Război Mondial.

În plus, "Casablanca" a produs o grămadă de citate memorabile, mai multe chiar decât "Gone with the Wind" și "Vrăjitorul din Oz". Amintim doar "Louis, I think this is the beginning of a beautiful friendship", "Here’s looking at you, kid" (care de fapt nici nu apare în scenariu. Replica îi aparține lui Bogart, care o învăța pe Ingrid Bergman să joace poker, în pauzele de filmare), "Play it, Sam. Play As Time Goes By" sau "We’ll always have Paris".