"Suntem în Evul Mediu, nu avem capacitatea de a ne educa copiii"

Prin anii ’90, reușea să aducă zâmbetele pe chipurile românilor, privați pentru o vreme îndelungată de show-uri de comedie. Odată cu schimbările aduse de anii 2000, succesul artistului, stabilit încă din 1992 în Canada, a început să apună, ajungând până la a fi ignorat aproape total de televiziunile din România.
La începutul lunii decembrie, Doru Octavian Dumitru a susținut ultimul său spectacol de stand-up comedy, "Spuma de râs", la Casa de Cultură. După show, ne-a vorbit despre dezamăgirile care au dus la retragerea sa din divertismentul românesc și despre bolile societății românești.

- Ce mari deziluzii v-au determinat să luați decizia de a părăsi show-bizz-ul românesc?
- Într-adevăr, e ultimul show. E un protest vizavi de ce se întâmplă aici. Nu-mi place să fiu pus în aceeași oală cu tot ce se întâmplă în România în ceea ce privește comedia. Nu-mi place! Ceea ce consideră televiziunile comedie devin brusc vedete naționale. Foarte bine! Dar nu-i asta ceea ce mi-am dorit. Și-atunci mă retrag, fac un pas în spate. Trebuie să ai puțin respect tu față de tine, trebuie să te poziționezi undeva. Ar trebui să nu mai fie atât de promovați. Eu nu m-am bucurat de promovare. Și atunci vin și spun: eu fac ceva profesional și nu am parte de promovare, așa cum ar fi logic, iar altul care se duce și scuipă sau sparge un geam are promovare, îl cheamă și la reclame. Atunci ceva nu-i în regulă.
- A contat și faptul că puteți face compa-rație între țara de origine și cea adoptivă?
- Compar cu lumea civilizată, care înțelege un fenomen. Am fost odată în Guelph, un orășel la 82 de km de Toronto, superb. Cine mă știe pe mine acolo? Erau niște asiatici acolo, și mă întreabă unul: "Domnul Dumitru? V-am văzut pe Youtube". "Și cum vi s-a părut?", îl întreb. Zice: "Mi s-a părut fain, eu am un prieten român, de la el vă știu". De multe ori le spun acestor oameni că au mai mult respect decât cei lângă care stau și care se bucură de ceea ce fac. Noi nu progresăm pentru că nu avem niște reguli pe care să le acceptăm și să le respectăm. Și atunci pun stop, pentru că e ceva nesănătos, iar eu fac parte din sistemul nesănătos. Și atunci să mă retrag. De ce? Pentru că nu sunt ca ei. Vreau să mă retrag, pur și simplu. Vreți să ne vedem în vizită? Vin în vizită. Eu ce pot să fac? Poate mie-mi place să mă plimb prin oraș la 1 noaptea, dar nu pot, pentru că sunt câini. Problema asta se poate rezolva foarte simplu. Sunt câteva persoane din România care spun că iubesc câinii? Să se adune toți și să facă adăposturi la marginea orașului. Ei, cei care spun "Nu-i omorâți, nu-i eutanasiați". Perfect. Ocupă-te.
- Care a fost picătura care a umplut paharul dezamăgirilor?
- Un om care rămâne aici și spune "nu pot, n-am ce să fac" mai bine să plece decât să spună nu pot la "nu pot-ul" general. Nimeni nu poate nimic, nu se poate face absolut nimic, toți vorbim. Degeaba le explici că e nevoie în România și de cenzură, care e o chestie și de bun simț. Televiziunile americane au o listă de cuvinte pe care nu au voie să le spună decât după o anumită oră.
Am avut ocazia să trecem prin această etapă a comunismului, și, dacă am trecut, hai să păstrăm ce-a fost bun și de aici să mer-gem mai departe, să îmbunătățim. Noi acum suntem în Evul Mediu, nu avem capacitatea de a ne educa copiii. Pe de altă parte, e foarte multă agitație și părerea mea e că nimeni nu e sincer față de poporul român. Credeți-mă că suntem într-o stare avansată de boală de nervi, la nivel național. Haideți să facem ceva. Ce-i de făcut? Să conștientizăm că suntem bolnavi. Dacă ai conștientizat boala, începe tratamentul, începe vindecarea. Dar dacă nu ești conștient, atunci ești foarte departe cu boala.
- Ce-o să faceți după acest ultim spectacol?
- N-o să stau să mă odihnesc. Nu plec definitiv în Canada, o să încerc să fiu aici un formator de opinie pe comedie, pe comuni-care. O să fiu un fel de ghid în comuni-care. Dar o să fac și spectacole, dacă am o ofertă care să-mi convină. Dacă nu, nu. Și încă un lucru: e dezarmant să vezi că te opresc pe stradă două treimi din oamenii din oraș să faci poze cu ei și la spectacol vin câțiva. Plus că stand-up-ul românesc e perceput ca prostie.
- Din cauză că s-au schimbat preferințele românilor în privința umorului?
- Românii au fost ajutați să-și schimbe preferințele.