Una caldă, două reci!

În urma publicării articolului cu titlul "O capodoperă de 4 bani, 3 pumni și… 2 palme" au apărut și comentariile.

- "Rușine să-ți fie… se vede că ești unul dintre mulții români care nu are nici un fel de educație și care în lumea asta trăiești nu ca să vezi esența lucrurilor ci numai pentru «rahațiiiiiii» ăia de bani. Gândești ca un american și văd că în țara asta totul se copiază de la americani. Foarte bine că nu am câștigat Oscarul pentru că americaniiiiiii, ca și a noastră prostime, nu au reușit să mai facă un film ca lumea de prin anii 90'. Poporul ăla este varză și noi, ca orice popor care nu se poate impune, ne americanizăm.:P (sper să se fi înțeles ce am zis).

N-ați observat ce filme idioate au fost nominalizate? Cum Dumnezeu să nominalizeze un film dintr-o țară de care nu multă lume a auzit? În orice caz rușine să le fie românilor care nu știu să aprecieze adevărata artă... iar despre subiectul filmului până la urmă chiar asta se întâmpla pe vremea lu’ ceaușescu și ăștia sunt românii noștri care nu se gândesc decât la binele lor, la cum să se îmbogățească mai mult și la cum să stoarcă tot ce se poate de pe spatele celor care sunt mai slabi decât ei.

Americanii despre ce fac filme... nu despre acte teroriste și războaie și kkturi? N-ai observat că ăsta se vinde cel mai bine și mare parte din ele nici nu sunt chestii reale? Pe cuvânt de nu au de unde să se inspire teroriștii din întreaga lume. Și totuși dacă ar fi să se facă un film românesc, cu ce chestii faine am putea să-l facem când la noi în țară țiganii ne fură și românii noștri își bat joc de noi CEILALȚI care muncim pentru o pâine?

Ce, vrei să zici că preferi telenovelele alea stupide cu țigani? Rușine să le fie celor care au putut face așa ceva și rușine tuturor românilor care joacă în astfel de telenovele... eu cred că filmul, deși este dur și transpune o poveste destul de tristă a unui sistem comunist care ne-a afectat pe fiecare dintre noi într-un anumit fel, măcar este o chestie reală, un film fără efecte speciale (că și așa ne-am săturat de ele) și nu basme.

Către final aș dori să-l felicit pe domnu Cristian Mungiu și pe toată echipa care a lucrat la acest film.....FELICITĂRI....".

De la Oana

- "Te admir pentru curajul tău de a nu derapa ca alții într-un snobism facil, ieftin, pentru îndrăzneala de a spune tare și cu curaj că «împăratul», regizorul (?) Mungiu, îmbrăcat de ciudații francezi la Cannes, în inexistente straie strălucitoare, este de fapt gol-goluț învelit doar în șuncile sale moldovenești... Grăsunul, ca și grăsuna de sor-sa (mamma mia, che familia e questa Pipi-ddi !) a învățat că e de bon ton să bălăcărești tot ceea ce a fost înainte de 1990 și dintr-un fapt banal, de kakao, a comis un bici de film ! Francezii se dau în vânt după porcării, le ridică în slăvi tocmai pentru a poza astfel în «critici avizați», în esteți deosebiți, ale căror criterii axiomatice de apreciere nu pot fi înțelese de vulg, de către prostime ! Sunt și eu antiromâncă și sper ca porcăria asta de film, nedemnă pentru un studinte de anul I la ATF, să nu fie nominalizată la premiile Oscar !!".

De la Nona

- "Vă mulțumesc încă de la început pentru opinia dumneavoastră de cinefil, crezând că sunt singurul căruia nu i-a plăcut filmul «premiat și lăudat» de toată presa și de toate televiziunile, așa că mi-ați adus liniștea.

M-am străduit să fac rost de DVD -ul cu filmul despre care ați pomenit în articol și după ce l-am văzut, am rămas cu un sentiment, ca odinioară când mergeam la cinematograf și, fiind întrebat cum a fost filmul, dădeam replica arhicunoscută: «Plângi după bani și râzi de cei ce intră să-l vadă".

Cu deosebită stimă, ing. Vasile OLARU