Alegerile prezidențiale, între responsabilitatea politică și manipulare

Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) a organizat, sâmbătă, la București, o dezbatere intitulată "Dreptul la buna guvernare - Alegeri prezidențiale" la care au participat jurnaliști din Constanța, Craiova, Deva și Iași. Subiectul dezbaterii, extrem de interesant având în vedere proximul scrutin - al doilea tur al prezidențialelor – a suscitat o serie de discuții incitante, de contradicții "spumoase", dând posibilitatea ziariștilor prezenți la eveniment să comenteze pe marginea unor teme de interes major: alegerile prezidențiale, puterea executivă, cât anume este informare și cât este manipulare și în ce măsură Constituția și legea electorală suportă sau nu îmbunătățiri. Traineri ai cursului de sâmbătă au fost Ioana Avădani, director executiv al CJI, și George Ene, secretar general al Clubului Român de Presă (CRP).
Interesante au fost punctele de vedere vizavi de avantajele și dezavantajele cu care se confruntă un candidat la președinție care aspiră, însă, din poziția de președinte în exercițiu la un al doilea mandat. Faptul că acesta pleacă din ceea ce am putea numi "pole position" constituie un avantaj sau, din contră, un dezavantaj? Și, de asemenea, în ce măsură frustrările unui electorat dezamăgit de întreaga clasă politică a momentului se răsfrâng mai ales asupra acestui candidat? Sunt doar câteva dintre aspectele pe care reprezentanții presei locale au încercat să le lămurească fără, însă, a ajunge întotdeauna la un consens.
Totodată, s-a discutat despre așteptările pe care cetățenii cu drept de vot le au de la un președinte, despre care sunt atribuțiile care îi revin, potrivit Constituției, șefului statului iar, din acest punct de vedere, despre manipularea cu subiecte false și hrănirea iluzorie a așteptărilor alegătorilor la care, din păcate, recurge uneori mass media, în special aceea centrală. Și asta pentru că, dacă oferta de măsuri pe care presa o propune în campanie cuprinde, în esență, atribuții pe care un președinte nu le are, de fapt (conform prevederilor Constituției), ea deturnează atenția electoratului de la scopul în sine al alegerilor, creând confuzii în rândul acelora care vin "să pună ștampila" pe un președinte și nu, spre exemplu, pe un parlament. Iar aici trebuie menționat faptul că, dacă în precedentele competiții electorale, presa impunea, de cele mai multe ori, temele de campanie, ea a făcut-o și acum, dar a făcut-o prost. Sau a impus ce nu trebuia. În această ordine de idei, un exemplu citat în cadrul cursului a fost cel al televiziunilor Realitatea TV și al Antenelor din Trustul Intact care, din poziția de televiziuni de nișă, au reușit să pervertească această campanie electorală pentru prezidențiale.
Având în vedere contextul actual, în care niciunul dintre candidații propuși de președintele în exercițiu pentru funcția de premier nu a trecut de votul din Parlament (acesta din urmă neîntrunindu-se pentru votul unuia dintre ei) a fost adusă în centrul dezbaterii și ipoteza potrivit căreia Constituția nu are suficiente articole pentru reglementarea unor astfel de situații. Pentru că, să nu uităm, România se confruntă în momentul de față cu un Guvern demis de Parlament cu o lună înainte de alegerile prezidențiale și cu două Cabinete asupra cărora Parlamentul fie s-a pronunțat negativ, fie nu s-a pronunțat deloc, profitând aici de mai multe "portițe" pe care atât legislația în vigoare, cât și regulamentul celor două Camere le-au permis.
Nu în cele din urmă, la cursul "Dreptul la buna guvernare - Alegerile prezidențiale" a fost dezbătută și ideea de responsabilitate politică, de unde și întrebările lansate în timpul dezbaterilor: în ce măsură un șef de stat dă dovadă de responsabilitate politică și, extrapolând, în ce mod cetățenii pot sau nu să facă presiuni, prin intermediul presei, pentru ca un om politic să răspundă în fața celor pe care îi reprezintă?!?
Una dintre concluziile cursului ar fi aceea că electoratul trebuie să voteze în deplină cunoștință de cauză încercând, pe cât posibil, să se detașeze de manipulările grosolane la care este expus și, de asemenea, să aibă așteptări realiste în ceea ce privește rolul președintelui, în raport cu atribuțiile pe care acesta le are potrivit legii fundamentale a statului.