"Le Monde" ne arată securiștii de lângă noi

Deschise cu întârziere, dosarele Securității au dezvăluit românilor că prietenii sau chiar familia i-au trădat, scrie Le Monde, care dedică un amplu articol comunismului pe care chiar primul președinte postdecembrist, Ion Iliescu, a ales să-l uite, nu să-l confrunte, potrivit jurnaliștilor francezi.
Într-un spațiu larg, cotidianul francez se apleacă asupra represiunii comuniste, un regim totalitar care controla viața fiecărui individ, până în cele mai mici intimități și care a reușit să distrugă încrederea românilor unul în celălalt acum, chiar și la 20 de ani după revoluție. Deschiderea arhivelor Securității, produsă cu întârziere, a scos la iveală rețelele de spionaj și mulți dintre cei care și-au văzut dosarul au constatat că cei care i-au denunțat au fost prietenii apropiați, vecinii sau chiar membri ai familiei.
Le Monde reia istoria unui disident român, Vasile Gavrilescu, care a fost de două ori întemnițat în închisorile comuniste. "Este un supraviețuitor, un fel de baobab, care rezistă la temperaturi insuportabile", îl descriu jurnaliștii francezi pe cel care a fost închis alături de elita politică și culturală a României, ajungând astfel, ironic, ca tocmai în temniță să primească o educație solidă, învățând până și limba franceză. La Craiova, alături de viitoarea soție, Aurora, Vasile pune bazele unei rețele clandestine. Denunțați și arestați doi ani mai târziu, Aurora este condamnată la 12 ani, iar Vasile la 22 de temniță. "Am avut ocazia să beneficiez de o frumoasă educație în închisoare, alături de miniștri, de aristocrați, de intelectuali, de persoane venite de la Sorbona și Oxford", explică el.

Ca un pește în acvariu
Ieșit din închisoare în 1964, în același timp cu soția lui, Vasile Gavrilescu o regăsește pe aceasta distantă. Devine electrician, dar Securitatea îi face viața imposibilă. Încearcă să fugă singur, traversând Dunărea, dar este prins pe malul iugoslav și predat autorităților române, contra unui vagon de sare. Este condamnat la șapte ani, iar la ieșire, după trei ani și jumătate, își cunoaște fiica născută cât el era în detenție. Începe să scrie, pentru a se elibera de ura față de regim.
Pe 23 noiembrie 1972, agenții de Securitate îi percheziționează apartamentul, în urma unei scrisori anonime care îl acuză de trafic cu pietre prețioase. Securiștii îi găsesc manuscrisele ascunse bine, pe fundul dublu al unui sertar. În 1985, retrăgându-i-se cetățenia română, se mută la Paris, cu Aurora și cei doi copii. Aurora moare în 1991, iar doi ani mai târziu, Gavrilescu revine în România.
La fel ca celelalte mii de victime ale represiunii, vrea să își vadă dosarul personal de la Securitate. După ani de solicitări, în noiembrie 2001, își citește dosarul de 22 de volume din arhivele CNSAS. Angoasele recapătă chip, pentru că află că Aurora semnase un formular de colaborare, iar după eliberarea din închisoare informase Securitatea cu privire la deplasările, intențiile și scrierile lui. Percheziția în apartament, descoperirea ascunzătorii cu manuscrise, toate i se datorau. Dosarul conținea lista a 43 de persoane, prieteni, cunoștințe. colegi, vecini. "Toată lumea din jurul meu colabora. Iar eu eram ca un pește în acvariu", comentează Gavrilescu, care a scris 17 cărți, de la autobiografie la poezie, pentru a descrie natura malefică a vechiului sistem torționar.

Vechii securiști au astăzi certificate de revoluționar
Este greu să explici amploarea răului, la 20 de ani după, să redai cu fidelitate teama, intimidarea și represiunea poliției politice din România. În vremea comunismului, 10.000 de persoane au fost executate fără niciun proces. "A fost o experiență totalitară unică. Ceaușescu a conceput Securitatea ca pe garda lui pretoriană, poliția sa secretă nesupusă Moscovei", explică pentru Le Monde Vladimir Tismăneanu, președintele Comisiei prezidențiale pentru studiul dictaturii comuniste.
Problema mai mare, tranșează jurnaliștii francezi, este aceea că, nici după prăbușirea dictaturii, românii nu și-au reglat conturile cu trecutul: "Puterea a revenit unui vechi cadru al Partidului Comunist, Ion Iliescu, ales de două ori președinte. Iliescu a mizat nu pe transparență vizavi de crimele trecutului, ci pe uitare. Fără a ține vreun discurs nostalgic, el a vrut să întoarcă pagina, să o ardă". "El are o mare responsabilitate. Nu avea niciun interes să deschidă cutia Pandorei", este citat în articol Alexandru Gussi, istoric și consilier al actualului președinte, Traian Băsescu. Dar trecutul s-a impus în cele din urmă dezbaterii publice. În 1999 a fost creat CNSAS, fără a obține însă gestionarea întregii arhive, încredințată succesorului Securității, SRI. "Trebuie să vină anul 2004 pentru ca România să își înfrunte demonii", când actualul președinte, Traian Băsescu, a creat comisia Timăneanu și a  condamnat solemn, în fața Parlamentului, comunismul.
Deconspirarea Monei Muscă, fost ministru al Culturii, acuzată că a denunțat activitatea studenților străini din campusul ei, în 1977, este interpretată de Le Monde ca fiind un gest mai degrabă simbolic, pentru că Mona Muscă avea o reputație impecabilă, datorată militantismului ei pentru o lege a lustrației.
Comunismul nu a dispărut, s-a privatizat
Întârzierea enormă și lipsa voinței de a deschide arhivele Securității explică continuitatea la putere a personalului din vechiul regim. "Putem fi în același timp o dansatoare și un elefant? Răspunsul este: evident da", spune trist Germina Nagat, de la CNSAS. Ea povestește că erau între 10.000 și 15.000 de ofițeri de la Securitate la finele anului 1980. Mulți au obținut certificate de revoluționari, care le-au dat privilegii la ieșirea la pensie. Ei sunt în parlament, în presă, în administrație. Au informat, redactat rapoarte, sau chiar mai rău, au făcut parte din aparatul de represiune. "Am identificat mai mult de 400 de suspecți pentru torturi și asasinate. Niciunul nu a fost cercetat. Condamnarea comunismului a fost utilizată doar într-o manieră politică", spune Marius Oprea, care conduce Institutul de investigare a crimelor comunismului. Din precauție, soția și fiul lui locuiesc în Germania. "Sunt un tip normal cu o calitate specială: sunt incapabil să uit ceea ce s-a întâmplat familiei mele în trecut", este crezul lui Oprea. Timp de trei săptămâni, în septembrie, el a parcurs munții pentru a identifica țărani împușcați fără proces, la începutul anilor ’50. "Comunismul nu a dispărut, el s-a privatizat. Copiii, fiicele, nepoții ofițerilor sunt în vârful administrațiilor, întreprinderilor. Este un sistem dificil de cuantificat, de genul mafiot", explică Oprea.
Unul dintre persoajele cele mai controversate, la adăpostul afacerilor și al politicii, este Dan Voiculescu, scrie Le Monde în finalul articolului. Proprietar al mai multor posturi de televiziune, el face obiectul unei anchete a CNSAS, care a demonstrat legăturile lui cu Securitatea. Le Monde a încercat să vorbească cu Dan Voiculescu, dar răspunsul biroului de presă a fost scurt: "Subiectul nu ne interesează, nu corespunde strategiei noastre. Trecutul nu este grija noastră".