Căderile pot contribui la deteriorarea temporară sau permanentă a stării de sănătate

Riscul de cădere este un indicator folosit în domeniul geriatriei care cuantifică susceptibilitatea unei persoane vârstnice de a suferi un traumatism prin căderea de la propriul nivel. Identificarea acestui risc prezintă o importanță deosebită, întrucât căderile reprezintă pentru populația geriatrică un risc major pentru apariția fracturilor și a leziunilor organice care vor conduce pe termen lung la acumularea dizabilităților și scăderea funcționalității individuale. Potrivit specialiştilor, căderea reprezintă evenimentul prin care o persoană realizează contactul cu solul sau cu o suprafață situată inferior față de propriul nivel, care se petrece fără voința celui implicat. Este important de menționat că aceste situații se petrec în lipsa acțiunii directe unui factor extern sau a unui eveniment patologic major precum accidentul vascular cerebral sau infarctul de miocard.

Termenul de risc de cădere se referă la totalitatea factorilor intrinseci și extrinseci care pot contribui la producerea unei căderi în cazul populației susceptibile. Utilizarea acestei noțiuni se regăsește în special în cazul pacienților în vârstă, de peste 65 de ani, întrucât riscul de cădere se înscrie în descrierea sindromului de fragilitate al vârstnicului, însă poate fi utilizat și în rândul populației pediatrice cu vârsta sub cinci ani sau al atleților. În cazul persoanelor vârstnice, căderile reprezintă o marcă a dizabilității care poate contribui la deteriorarea în mod temporar sau permanent a stării de sănătate.

Ca urmare, cunoaștere riscului de cădere contribuie la prevenția evenimentelor traumatice în rândul populației vârstnice, iar aceasta este necesar să se realizeze având în vedere grupele de vârstă supuse riscului, precum și a comorbiditățile individuale. În concluzie, practicarea exercițiilor fizice în mod regulat sunt ideale pentru a îmbunătăți funcționalitatea musculară și articulară, precum și pentru prevenția pierderii masei musculare. De asemenea, utilizarea dispozitivelor de asistare a mersului de tipul cârjelor sau cadrului sunt recomandate, ca şi purtarea de încălțăminte stabilă, care să nu crească riscul de alunecare.