Cancerul hepatic - ce simptome are și cum se tratează boala

Constanța a devenit, prin specialiștii pe care îi are, o punte importantă între sistemului sanitar și pacienți. De la specialiști care aduc cele mai noi informații legate de metodele de tratament și investigațiile moderne și până la medici care devin reprezentanți ai unor instituții reprezentative pentru România, cu toții aduc un plus de valoarea medicinii de la Constanța. Un exemplu în acest sens este profesorul Eugen Dumitru, medic primar gastroenterologie și medicină internă, care a devenit președinte al Societății Române de Endoscopie Digestivă. Acesta a acordat în exclusivitate un interviu pentru Cuget Liber.

- În ce condiții trebuie să ajungă un pacient la gastroenterolog și mai ales care sunt primele semne, simptome de cancer hepatic?

- Gastroenterologul este specialistul care se ocupă cu problemele de sănătate ale tubului digestiv (stomac, colon) și ale organelor anexe (ficat, colecist, pancreas), de aceea, simptome precum durerea abdominală, diareea, constipația, vărsăturile, modificările de apetit, paloarea, scăderea în greutate, prezența icterului (culoarea galbenă a pielii) sau creșterea de volum a abdomenului, toate acestea sunt motive pentru a face o vizită la specialistul gastroenterolog. În legătură cu cancerul hepatic, acesta poate fi o boală asimptomatică în foarte multe cazuri și dacă descoperirea sa se lasă doar pentru momentul când el devine simptomatic, poate fi de multe ori tardiv. Persoanele cu risc crescut precum cei cu hepatite sau ciroze deja cunoscute trebuie să se prezinte la control gastroenterologic preventiv odată sau, respectiv, de două ori pe an. La aceste controale se fac teste hepatice și ecografie care urmăresc exact depistarea precoce a cancerului hepatic.

- În ce constă tratamentul și monitorizarea pacienților cu afecțiuni hepatice(la ce interval vin la control, când se repetă analizele?).

- Afecțiunile hepatice sunt diverse și monitorizarea lor se face individualizat, dar în general, ne ghidăm după aceste criterii: steatoza hepatică, chisturile hepatice simple și unele tumori benigne (ex: hemangiomul hepatic) se monitorizează prin teste hepatice sau metabolice plus ecografie anuală. Hepatitele cronice virale B, C sau D se monitorizează lunar, când sunt în timpul tratamentului antiviral sau la 6 luni în afara acestui tratament, cirozele hepatice se monitorizează la 4-6 luni prin teste hepatice, markeri tumorali și ecografie. În orice situație, când medicul descoperă anomalii semnificative, poate recurge la teste suplimentare precum tomografia computerizată sau rezonanța magnetică nucleară.

- Ce puncte ar trebui să atingă o strategie națională pentru prevenția bolilor hepatice?

- Prevenția bolilor hepatice la nivel de strategie națională ar trebui să cuprindă o bună informare a populației asupra riscului de hepatită și ciroză hepatică pe care îl presupune consumul excesiv de alcool (inclusiv cu campanii în acest sens), riscul de transmisie a infecțiilor virale prin utilizarea în comun a acelor de seringă sau a altor instrumente tăioase (în ceea ce privește consumul de droguri intravenoase, tatuaje etc), necesitatea menținerii unei igiene elementare prin spălatul pe mâini, spălatul alimentelor. O campanie de vaccinare împotriva hepatitei A și B, mai ales la persoanele cu risc (persoane care lucrează în sistemul sanitar, persoanele instituționalizate, persoane cu imunitate compromisă, copii etc), testarea tuturor gravidelor, campanii de conștientizare a necesității controlul periodic anual la medicul de familie și, de ce nu, reluarea campaniei de acum câțiva ani cu vouchere de gratuitate pentru câteva analize importante, ocazie cu care au fost descoperite și multe cazuri de hepatită.

- Ce arată datele statistice vizavi de adresabilitatea populației față de investigațiile gastroenterologice?

- Impresia mea este că populația este, în general, informată despre utilitatea investigațiilor gastroenterologice, însă din păcate, multe informații pacienții le obțin de pe internet sau de la persoane cu puțină pregătire medicală și de aceea interpretează greșit unele simptome și se tem de unele investigații. Mă refer aici la endoscopia digestivă superioară și la colonoscopie. Aceste investigații sunt, de multe ori, evitate de pacienți până în ultima clipă, deși efectuarea lor la timp ar fi putut să prevină anumite boli cum ar fi cancerul gastric și cel colo-rectal. În prezent, putem efectua endoscopii și colonoscopii cu sedare transformând astfel o investigație considerata cel puțin "neplăcută", într-una ușor de suportat, chiar "comodă".

- Cum se poate îmbunătății calitatea vieții unui pacient cu cancer hepatic din perspectiva gastroenterologică?

- Un pacient cu cancer hepatic suferă, de fapt de cel puțin trei boli: una este cancerul în sine, privit ca și nodul hepatic malign cu evoluția sa bine cunoscută (aici trebuie să se implice specialiștii oncologi, cei de radiologie intervențională și specialiștii în chirurgia ficatului - fiecare dintre aceștia dețin metode specifice pentru obținerea unui prognostic cat mai bun cu putință), a doua este legată de restul parenchimului hepatic de care depinde metabolismul de zi cu zi al pacientului. Problema aceasta aparține gastroenterologului și privind astfel, cu cât menținem mai sănătos restul ficatului neafectat de tumoră, cu atât mai mult pacientul va avea o stare de sănătate mai bună și o calitate a vieții mai crescută. A treia este problema psihologică căreia trebuie să îi facă față un pacient cu cancer hepatic și aici intervine sprijinul familial, al organizațiilor de profil și al psihologilor specializați pe aceasta direcție.

- Cum priviți situația pacienților de la nivel național, având în vedere că acum sunteți președintele Societății Române de Endoscopie Digestivă?

- Societatea Română de Endoscopie Digestivă (SRED) este o organizație profesională care își propune să se implice atât în activitatea educațională de pregătire a membrilor săi pentru a fi buni profesioniști prin organizarea de conferințe, workshop-uri, dar și în dezvoltarea și organizarea mai multor centre de endoscopie digestivă la care pacienții să aibă acces cât mai ușor, deoarece știm că există o discrepanță importantă la nivel național între necesarul de specialiști în endoscopie / colonoscopie, care este foarte mic și numărul mare de pacienți care ar avea nevoie de aceste investigații. În România se încearcă de mai mult timp organizarea după modelul țărilor europene occidentale a unui program de screening al cancerului colo-rectal. Însă acest program, din cauza faptului că nu sunt suficienți specialiști și din cauza lipsei unui plan elaborat detaliat, nu a fost posibil până în acest moment. SRED își propune să se implice totuși, în elaborarea unui plan de screening la nivel național și, cu sprijinul oficialităților, să îl și implementeze.

- Cum calificați managementul sistemului sanitar din România?

- Nu sunt specialist în management sanitar ci în gastroenterologie, fapt pentru care, la această întrebare voi încerca să vă dau un răspuns "de bun simț" și nu "de specialist". Așadar, cred că situația sistemului sanitar din România este foarte dificilă și așa va fi mult timp de acum înainte. Deși există persoane de calitate foarte bună cu care ne mândrim și de la care putem învăța, există în același timp și mulți angajați în sistemul sanitar care nu au ce căuta acolo și care îi și împiedică pe ceilalți să facă ceva. În plus, subfinanțarea produce modificări în caracterul oamenilor, modificări care se văd și se simt când interacționezi cu persoanele din sistemul sanitar. Nu cred că se va produce prea curând o "revoluție" în acest sistem. Probabil că modificările vor fi lente, în timp, fără ca să ne "șocheze". Și noi va trebui să ne adaptăm din mers!"