Care sunt riscurile hipotiroidismului netratat la copii

În absența hormonilor tiroidieni sau la un volum insuficient al lor, există riscul unei afectări majore a procesului de creștere și dezvoltare a copilului. 

Dezvoltarea unui copil din momentul conceperii lui presupune, printre altele, maturizarea cerebrală. O serie de centri nervoși care reglează diverse funcții în organism au strict nevoie de un nivel de hormoni adecvat încă din viața intrauterină, din a patra săptămână de sarcină embrionul având deja tiroida proprie.

Din păcate, hormonii tiroidieni ai mamei nu traversează placenta ca să ajute un copil aflat în impas datorită unei boli tiroidiene, astfel că, la naștere, acest copil poate prezenta diverse grade de afectare cerebrală. Procesul lui de dezvoltare și creștere este afectat tocmai datorită problemelor legate de propria tiroidă. Totuși, manifestările din viața intrauterină nu sunt chiar atât de grave, pe cât devin după naștere.

"Un copil care se naște și dezvoltă rapid icter, un icter care nu trece ușor, un copil care este mai tot timpul somnolent, care este foarte liniștit, pe care adeseori trebuie să îl trezească mama pentru a mânca, ei bine, este un posibil pacient prin afectare tiroidiană. De asemenea, pielea mai uscată, întârzierea eliminării scaunului, un abdomen mai proeminent și adeseori cu hernie la nivelul ombilicului sunt semne care pot pune problema unui deficit al hormonilor tiroidieni.

Însă și creșterea copilului este afectată, cu timpul, vocea sa este mai groasă decât în mod normal, are un plâns mai gros, scâncește și, deși nu prea mănâncă, crește în greutate, dar această creștere în greutate este falsă, pentru că se face mai ales prin reținere de apă.

Problematica acestor copii este că, în același timp, pe lângă afectarea cerebrală, maturizarea lor corporală prezintă serioase probleme. Acești copii au o evoluție dentară întârziată, adică la șase luni nu au dinți, de asemenea, nu reușesc să stea în șezut, achizițiile lor motorii sunt foarte proaste, adeseori nu pot urmări cu privirea un obiect, nu participă, nu sunt prezenți, nu gânguresc, vorbirea lor este afectată, prezintă surditate, nu întorc capul către o sursă de zgomot sau o sursă de lumină. Toate acestea înseamnă întârzieri în dezvoltarea psihosomatică a copilului", a explicat dr. Eduard Circo, specialist endocrinolog în cadrul secției de endocrinologie a Spitalului Județean Constanța.

"Fără tratament, copilul rămâne cu un handicap major"

Dacă nu se introduce rapid un tratament adecvat cu hormoni tiroidieni, dezvoltarea cerebrală este pusă serios în pericol. După vârsta de doi ani, de regulă, creierul nu mai poate fi recuperat. Stigmatele acestui deficit hormonal rămân pentru tot restul vieții. Ce produce pentru copil acest lucru?

"În principal, sunt unii copii care se nasc cu defecte în structurarea tiroidei ca organ. Acest lucru poate să meargă de la absența organului tiroidei, până la diverse tulburări în care o parte din tiroidă se structurează și o mare parte lipsește. Pentru că tiroida este asemenea unui fluture cu aripile deschise, sunt cazuri în care poate să lipsească un lob, una din aripi poate să lipsească parțial, total, iar pentru unii copii, pot să existe doar insule de țesut tiroidian.

Din păcate, sunt și alți copii la care tiroida este aparent la locul ei, dar nu funcționează, pentru că o serie de enzime implicate în sinteza hormonilor sunt afectate parțial sau total. În felul acesta, anticipăm că există diverse grade de afectare a tiroidei copilului, mergând de la absența hormonilor tiroidieni până la diverse scăderi cantitative ale hormonilor.

Indiferent de cauză, indiferent de situație, acest deficit hormonal reprezintă o urgență medicală în diagnostic și apoi în tratament.

Medicația este numai sub formă de tablete care se fărâmițează până se face un praf, dozajul fiind stabilit de endocrinolog și trebuie să fie respectat cu strictețe, administrat cu apă plată și înainte de masă sau cel puțin cu o jumătate de oră înainte de a mânca. Tratamentul trebuie urmat sub un anumit control medical, el trebuie inițiat, verificat periodic de endocrinolog, care își are drept aliat medicul neonatolog, medicul pediatru și medicul de familie care urmărește în continuare acest copil", completează dr. Eduard Circo.