Consumul bananelor combate deficitul de magneziu

Magneziul este un mineral indispensabil vieții celulelor, aproximativ jumătate din conținutul din organism fiind localizat în interiorul lor. Restul se regăsește la nivelul țesutului osos, în combinație cu fosforul și calciul.

Potrivit medicului de familie, Reghina Anghel, deficitul de magneziu determină o suferință celulară difuză, ducând la apariția unor afecțiuni precum spasmele musculare și crizele de spasmofilie.

În mod normal, acest deficit se întâlnește, mai ales, la consumatorii de diuretice, laxative și purgative, dar orice persoană poate trece, la un moment dat din viața sa, printr-o astfel de afecțiune.

Magneziul este foarte important și pentru buna funcționare a cordului, deficitul acestui mineral facilitând apariția aritmiilor și dezvoltarea procesului de ateroscleroză. De asemenea, lipsa acestui element din organism agravează manifestările neurologice, declanșând și înmulțind stările de stres.

Pe de altă parte, spasmele provocate de lipsa magneziului pot duce la apariția unor afecțiuni digestive. La nivelul tubului digestiv, pot afecta faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire și cel gros. Rezultă astfel boala de reflux digestiv, cu manifestări, uneori, chiar de esofagită, acea senzație neplăcută de nod în gât.

Carența de magneziu poate apărea din cauza alimentației dezechilibrate, consumului de alcool, stres, efort fizic intens, din cauza tulburărilor digestive sau chiar a diabetului zaharat.

În altă ordine de idei, potrivit specialiștilor, pentru a fi sănătos, un om adult are nevoie, zilnic, de șase miligrame magneziu pe fiecare kilogram-corp. Femeile însărcinate sau cele care alăptează, oamenii care sunt expuși efortului fizic sau stresului intens au nevoie de câte 10 miligrame pe fiecare kilogram-corp.

Organismul uman poate să asimileze magneziul din banane, nuci, fructe uscate (smochine, curmale, migdale) și, mai ales, din apă. Totodată, acesta se găsește în cereale (grâu, orz, porumb), legume de culoare verde închis, cartofi, sfeclă roșie și polen. De asemenea, pâinea neagră este o sursă foarte importantă de magneziu. El se mai găsește și în unele produse de origine animală cum ar fi inimă, ficat și rinichi.

Magneziul este un mineral indispensabil vieții celulelor, aproximativ jumătate din conținutul din organism fiind localizat în interiorul lor. Restul se regăsește la nivelul țesutului osos, în combinație cu fosforul și calciul.

Potrivit medicului de familie, Reghina Anghel, deficitul de magneziu determină o suferință celulară difuză, ducând la apariția unor afecțiuni precum spasmele musculare și crizele de spasmofilie.

În mod normal, acest deficit se întâlnește, mai ales, la consumatorii de diuretice, laxative și purgative, dar orice persoană poate trece, la un moment dat din viața sa, printr-o astfel de afecțiune.

Magneziul este foarte important și pentru buna funcționare a cordului, deficitul acestui mineral facilitând apariția aritmiilor și dezvoltarea procesului de ateroscleroză. De asemenea, lipsa acestui element din organism agravează manifestările neurologice, declanșând și înmulțind stările de stres.

Pe de altă parte, spasmele provocate de lipsa magneziului pot duce la apariția unor afecțiuni digestive. La nivelul tubului digestiv, pot afecta faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire și cel gros. Rezultă astfel boala de reflux digestiv, cu manifestări, uneori, chiar de esofagită, acea senzație neplăcută de nod în gât.

Carența de magneziu poate apărea din cauza alimentației dezechilibrate, consumului de alcool, stres, efort fizic intens, din cauza tulburărilor digestive sau chiar a diabetului zaharat.

În altă ordine de idei, potrivit specialiștilor, pentru a fi sănătos, un om adult are nevoie, zilnic, de șase miligrame magneziu pe fiecare kilogram-corp. Femeile însărcinate sau cele care alăptează, oamenii care sunt expuși efortului fizic sau stresului intens au nevoie de câte 10 miligrame pe fiecare kilogram-corp.

Organismul uman poate să asimileze magneziul din banane, nuci, fructe uscate (smochine, curmale, migdale) și, mai ales, din apă. Totodată, acesta se găsește în cereale (grâu, orz, porumb), legume de culoare verde închis, cartofi, sfeclă roșie și polen. De asemenea, pâinea neagră este o sursă foarte importantă de magneziu. El se mai găsește și în unele produse de origine animală cum ar fi inimă, ficat și rinichi.