Consumul de lichide contribuie la prevenirea formării pietrelor la rinichi

Litiaza renală se caracterizează prin prezența calculilor la nivelul rinichilor sau a întregului aparat urinar. Calculii renali sunt constituiți în general din acid uric și fosfat de calciu și sunt numiți în mod obișnuit "pietre la rinichi" fiind rezultatul cristalizării sărurilor prezente în urină. Ei se pot forma în rinichi, uretră, vezică sau ureter.

Potrivit specialiștilor, în 90 % din cazuri, calculii au mărimi foarte mici, fiind eliminați cu ușurință de către sistemul urinar și nu antrenează, de regulă, niciun simptom. Totuși, medicii spun că dacă sunt mai mari, de exemplu, de mărimea unui bob de mazăre, ei provoacă dureri intense fiind vorba despre o colică nefretică. Medicul primar de medicină a familiei cu competență în ecografie, Stana Ignat, a declarat că adoptarea unei diete sănătoase și consumul de lichide contribuie la prevenirea formării unor noi calculi renali.

Pe de altă parte, ea a precizat că, pentru eliminarea nisipului sau a pietrelor, trebuie consumate foarte multe lichide, cel puțin doi litri pe zi, de apă plată sau ceaiuri de mătase de porumb și cozi de cireșe. De asemenea, nu trebuie să se mănânce prea sărat. Totodată, la acestea se poate adăuga un tratament medica-mentos în funcție de organismul pacientului.

Semne și simptome

Semnele si simptomele litiazei renale se manifestă atunci când calculii au un diametru mare, constituie un obstacol al căilor urinare, sunt asociați cu o infecție sau sunt eliminați.

În aceste cazuri, cel mai important simptom este o durere intensă (colica nefretică), ce variază în intensitate timp de 5 -15 minute. Durerea este inițial localizată în josul spatelui sau într-o parte. Pe măsură ce piatra înaintează de la ureter spre vezică, durerea poate iradia înspre abdomenul inferior și regiunea înghinală.

Alte semne și simptome constau în prezența sângelui în urină, grețuri și vărsături. În cazul unei infecții urinare, se asociază dureri sau arsuri în timpul urinării (disurie), creșterea numărului de micțiuni, febră și frisoane.

În altă ordine de idei, majoritatea pietrelor sunt eliminate în mod spontan în termen de șase săptămâni, în special dacă pacientul consumă lichide. Pot fi administrate analgezice pentru reducerea durerilor. Calculii prea mari, cei care provoacă dureri violente, infecții sau hemoragii trebuie pulverizați în fragmente mici sau extrași chirurgical.

Litiaza renală se caracterizează prin prezența calculilor la nivelul rinichilor sau a întregului aparat urinar. Calculii renali sunt constituiți în general din acid uric și fosfat de calciu și sunt numiți în mod obișnuit "pietre la rinichi" fiind rezultatul cristalizării sărurilor prezente în urină. Ei se pot forma în rinichi, uretră, vezică sau ureter.

Potrivit specialiștilor, în 90 % din cazuri, calculii au mărimi foarte mici, fiind eliminați cu ușurință de către sistemul urinar și nu antrenează, de regulă, niciun simptom. Totuși, medicii spun că dacă sunt mai mari, de exemplu, de mărimea unui bob de mazăre, ei provoacă dureri intense fiind vorba despre o colică nefretică. Medicul primar de medicină a familiei cu competență în ecografie, Stana Ignat, a declarat că adoptarea unei diete sănătoase și consumul de lichide contribuie la prevenirea formării unor noi calculi renali.

Pe de altă parte, ea a precizat că, pentru eliminarea nisipului sau a pietrelor, trebuie consumate foarte multe lichide, cel puțin doi litri pe zi, de apă plată sau ceaiuri de mătase de porumb și cozi de cireșe. De asemenea, nu trebuie să se mănânce prea sărat. Totodată, la acestea se poate adăuga un tratament medica-mentos în funcție de organismul pacientului.

Semne și simptome

Semnele si simptomele litiazei renale se manifestă atunci când calculii au un diametru mare, constituie un obstacol al căilor urinare, sunt asociați cu o infecție sau sunt eliminați.

În aceste cazuri, cel mai important simptom este o durere intensă (colica nefretică), ce variază în intensitate timp de 5 -15 minute. Durerea este inițial localizată în josul spatelui sau într-o parte. Pe măsură ce piatra înaintează de la ureter spre vezică, durerea poate iradia înspre abdomenul inferior și regiunea înghinală.

Alte semne și simptome constau în prezența sângelui în urină, grețuri și vărsături. În cazul unei infecții urinare, se asociază dureri sau arsuri în timpul urinării (disurie), creșterea numărului de micțiuni, febră și frisoane.

În altă ordine de idei, majoritatea pietrelor sunt eliminate în mod spontan în termen de șase săptămâni, în special dacă pacientul consumă lichide. Pot fi administrate analgezice pentru reducerea durerilor. Calculii prea mari, cei care provoacă dureri violente, infecții sau hemoragii trebuie pulverizați în fragmente mici sau extrași chirurgical.