Cum gestionăm corect rinita alergică

Cunoscută în popor drept "febra fânului", rinita alergică este o reacție exagerată a sistemului imunitar la particulele de praf. Organismul încearcă să lupte împotriva alergenilor proveniți în special din natură, cum ar fi: praful, acarienii, polenul, mucegaiurile sau puful de la blana animalelor, ca și când acestea ar ataca corpul. Această reacție generează o inflamație care afectează organele din sfera ORL - nasul, urechile și gâtul. 

Deși nu sunt cunoscute cu exactitate cauzele apariției acestei afecțiuni, factorii genetici influențează de cele mai multe ori căpătarea acestei sensibilități la alergeni.

Primele semne ale acestei boli apar cu câteva simptome care pot fi confundate ușor cu cele ale guturaiului: strănutul, scurgerile nazale, lăcrimarea și mâncărimea ochilor. Dacă însă acestea dezvoltă și alte stări specifice, ca tuse cronică, somn alterat, durere la nivelul feței, nas înfundat, lipsa energiei sau fotosensibilitate a ochilor, este necesar controlul medical. De reținut este faptul că, deși se pot ameliora, simptomele rinitei alergice se mențin pe tot parcursul vieții.

Perioadele în care simptomele se agravează depind de mediul de viață al fiecărui pacient în parte, dacă acesta întâlnește în fiecare zi mediul ce favorizează alergia. În anumite cazuri, pacientul este sensibilizat și de alți alergeni, diferiți de cei la care organismul lor reacționează de obicei, din cauza toxicității acestora. Mai mult, dacă pacientul nu respectă tratamentul, simptomele nu mai sunt ținute sub control.

"Rinita alergică este diagnosticată prin urmărirea istoricului medical, a cazurilor apărute în familie și examenul clinic care constă în teste cutanate care determină alergenii. Diagnosticarea corectă este foarte importantă, deoarece majoritatea simptomelor pot fi confundate la prima vedere cu cele ale unei afecțiuni respiratorii", explică dr. Letiția Copaciu, specialist în alergologie - imunologie.

Tratamentul are efect dacă sunt evitați alergenii

După examenul clinic și testele specifice, medicul poate prescrie, în funcție de tipul de alergie și de stadiul și gravitatea bolii, tratament medicamentos cu antihistaminice, decongestive sau injecții pentru imunizare. Însă niciuna dintre terapii nu este în totalitate benefică dacă nu sunt evitați alergenii care au produs boala. Prin evitarea sau reducerea expunerii la alergeni, pacientul își poate reduce simptomele alergiei și poate reduce riscul unor complicații pe termen lung, ca sinuzita.