Encefalita se manifestă, în principal, prin inflamația creierului

Dintre acestea, cea mai întâlnită este encefalita cu virus herpes simplex. Cele de natură bacteriană, cum ar fi infecția cu mycoplasma sau rickettsii, sunt rare și componenta meningitică este mult mai bine exprimată. În ceea ce privește manifestările clinice și evoluția, acestea sunt foarte variate. Cele virale sunt precedate pentru câteva zile de stare de rău cu febră, dureri musculare, cefalee, greață, vomă.

Ulterior, afectarea creierului poate fi difuză sau focală, manifestându-se prin: afectarea statusului mental, meningism, deficite focale (hemipareză, disfuncție autonomă, pareze de nervi cranieni, ataxie etc.), crize epileptice.

De regulă, tratamentul include măsuri de susținere a funcțiilor vitale și tratamentul complicațiilor sistemice, tratament antiviral, antibiotic etc.

Prognosticul este dictat, însă, de virulența agentului patogen și de starea de sănătate preexistentă bolii. Vârstele extreme, starea de imunodepresie, suferința neurologică preexistentă se asociază cu prognostic mai prost. Partea proastă este că, netratată, mortalitatea în encefalita herpetică ajunge la 50-75%, iar cei care supraviețuiesc rămân cu sechele neurologice și diferite dizabilități. În cea tratată, în schimb, mortalitatea este de 20% și gravitatea sechelelor este influențată de durata intervalului de timp scurs de la debut până la inițierea tratamentului.