Manualele de anatomie și fiziologie ne vorbesc despre centrii foamei și ai sațietății. Unii psihologi mai încadrează încă foamea la nivelul mecanismelor instinctuale legate de nevoile de supraviețuire.
Așa-zișii centri ai foamei și ai sațietății se află în hipotalamus și nu sunt de fapt decât o parte a unor circuite de-ale plăcerii sau disconfortului; nici măcar la animale nu se poate demonstra că foamea ar fi un reflex necondiționat: la stimularea unor anumite circuite ale plăcerii, animalele continuă să apese "pedala" care descarcă impulsuri în aceste circuite, neglijând să se mai alimenteze, așa cum a precizat dr. Dan Ghenea, medic specialist Psihiatrie, Medicover.
Nu întâmplător masa reprezintă locul predilect de exprimare a emoțiilor sociale. A sta la masă cu cineva reprezintă în societățile tradiționale un mod de a încheia un pact de neagresiune, după cum a refuza să onorezi invitația la masă poate constitui un act de ostilitate. Una dintre principalele îndatoriri ale conducătorilor aleși ai orașelor-state grecești era să ofere banchete cetățenilor. Și să nu uităm că esența ritualului religios creștin este celebrarea în aeternum a cinei celei de taină.
Bulimia – o "foame de bou"
Funcția de hrănire a ființei umane este o funcție emoțională. În secolul a XIX-lea a fost descrisă și o boală care ar fi fost consecința funcționării anormale a centrilor foamei - bulimia. Numele bolii vine din limba greacă, însemnând "foame de bou".
Statisticile spun că bulimia este de patru ori mai frecventă la femei decât la bărbați. "Eu cred că statisticile sunt păcălite în acest caz de modul în care este definită bulimia; episoadele de ingerare masivă de alimente sunt mai des întâlnite la femei din cauza vinovăției pe care o resimt în legătură cu încălcarea anumitor reguli de moderație, observate de societate mai strict decât în cazul bărbaților; în plus, bărbații au încă o gamă mai largă de posibilități de a-și manifesta și lipsa de măsură, și abdicarea de la raționalitate", este de părere specialistul.
1. Foamea emoțională este legată mai puțin de ce mâncăm și mai mult de cum mâncăm. Ea se încadrează în grupa dependențelor.
2. Atinge deja un număr suficient de persoane ca să poată fi considerată o adevărată epidemie.
3. Această problemă nu se poate rezolva printr-o rețetă miraculoasă de tipul "Cum să scăpăm de... în trei pași". Apelează la un specialist care poate face o evaluare și elaborează o strategie personalizată pentru rezolvarea acestei dependențe.
4. Nu în ultimul rând, nu uita că masa trebuie să aibă un spațiu și un timp dedicate. Cu alte cuvinte, nu face și alte lucruri în timp ce mănânci, cum ar fi să lucrezi sau să te uiți la televizor etc.