Hepatita B se transmite mai repede decât infecția HIV, iar hepatita A poate fi contractată din alimente și apă. Hepatitele B și C evoluează spre hepatite cronice și ciroze. De aceea, nu-i de glumit cu aceste afecțiuni. Ce facem atunci când o persoană din familie a fost diagnosticată cu hepatită? Ce măsuri trebuie să luăm pentru a nu fi infectați și ceilalți?
Dr. Mihaela Dinisov, director adjunct al Autorității de Sănătate Publică ne-a spus că, în situația în care diagnosticul este de hepatită C, infecția nu se poate transmite decât pe cale sexuală și prin instrumente înțepătoare.
În schimb, dacă este vorba de hepatită tip A, situația se schimbă. Dr. Mihaela Dinisov ne-a spus că, în astfel de cazuri, este necesară o dezinfecție severă. În primul rând, spune specialistul, este nevoie de dezinfecția grupului sanitar, a tacâmurilor și a lenjeriei. Cea mai bună soluție este clorul, nu detergentul, nu produsele de curățat existente pe piață.
Hepatita A este o infecție foarte contagioasă a ficatului cauzată de virusul hepatic A. Deși nu este la fel de gravă ca și alte forme de hepatită virală, hepatita A deteriorează funcționarea ficatului.
Hepatita A poate fi contractată din alimentele și apa contaminate sau prin contactul cu o persoană infectată, chiar dacă aceasta nu prezintă simptome. Unele persoane infectate nu prezintă semne sau simptome, iar altele prezintă simptomele unei gripe severe.
Formele ușoare de hepatită A nu necesită tratament, iar majoritatea bolnavilor se vindecă complet fără a suferi leziuni permanente ale ficatului. Spre deosebire de hepatita B și C, hepatita A nu evoluează spre hepatita cronică sau ciroză - două afecțiuni potențial fatale.
Cea mai bună metodă de protecție împotriva hepatitei A este o bună igienă, ce presupune spălarea frecventă a mâinilor.
Hepatita B este o boală infecțioasă determinată de virusul hepatitei B (VHB), un virus ADN a cărui gazdă naturală este omul. S-a constatat că virusul hepatitei B este extrem de rezistent în condițiile din afara gazdei. Chiar după mai multe luni de la contaminare, acele, echipamentul medical sau stomatologic pot fi cauza de transmitere a hepatitei B.
Hepatita B se transmite mai repede decât infecția HIV prin contactul heterosexual și, în contrast cu HIV, poate fi transmis prin contactul intim în familie, în special în condiții de trai aglomerat. Boala se mai transmite prin contact cu lichidele biologice precum sângele, sperma, secrețiile vaginale și saliva.
Transmiterea sexuală apare atât prin hetero cât și prin homosexualitate.
Transmiterea parentală se face prin sânge sau produse de sânge contaminate care pătrund în organism prin ace de seringă, transfuzii, hemodializă sau droguri administrate intravenos.
Hepatita C este o boală care progresează lent și duce, în multe cazuri, la afectarea severă a ficatului. În formă cronică, această afecțiune poate evolua spre ciroză hepatică, insuficiență hepatică și cancer hepatic.
Hepatita C este o afecțiune inflamatorie și asimptomatică a ficatului, produsă de virusul hepatic C, care are ca efect distrugerea țesutului hepatic.
Hepatita C se manifestă după 20-30 de ani de la infectare. O evoluție mai rapidă poate apărea când boala este contactată la vârste mai înaintate. Studiile efectuate arată că aproximativ 20% din bolnavii de hepatită cronică fac mai târziu ciroză.
În afară de transfuzii, hepatita C se mai poate transmite prin contact accidental al sângelui unei persoane neinfectate cu sânge infectat cu virus hepatic C. În această categorie intră tatuajele, piercing-ul, acupunctura, aparatele de bărbierit, forfecuțe, periuțe de dinți, hemodializă. Virusul se poate transmite și prin raporturi sexuale neprotejate, atunci când partenerii prezintă leziuni la nivelul organelor sexuale. În cazul consumatorilor de droguri injectabile, virusul se transmite prin utilizarea aceleiași seringi. Transmiterea de la mamă la făt se face prin intermediul schimbului de sânge, care are loc în mod constant pe parcursul sarcinii între mamă și făt.