Iată o boală care face mai multe victime decât accidentele rutiere!

Societatea Română de Anestezie și Terapie Intensivă a lansat Ghidul de profilaxie a tromboembolismului venos (TEV), atrăgând astfel atenția asupra riscurilor netratării acestei afecțiuni. "Atât tromboembolismul venos, cât și cel pulmonar sunt două afecțiuni extrem de grave, pentru care este nevoie de un diagnostic complex. Trebuie să amintim că în organism există două tipuri de circula-ție, una de tip sistemic, arterială și venoasă, și una pulmonară. Sângele venos colec-tat din tot organismul se întoar-ce la inima dreaptă, de unde pleacă în circulația pulmonară să se reîmbogățească în oxigen. Atunci când în sistemul venos se formează mici trombi (cheaguri), aceștia pot pleca și ajunge în vasele pulmonare, determinând obstrucția lor, totală sau parțială, fapt care cauzează ca o parte din plămân să nu mai funcționeze și să apară simptomele specifice acestei boli. Trombii se formează de obicei la nivelul venelor profunde ale membrelor inferioare și mai rar pot avea alte origini", explică dr. Elena Danteș, medic primar pneumolog-bronholog în cadrul Spitalului Clinic de Pneumologie Constanța. Tromboembolismul venos, manifestat ca tromboză venoasă pro-fundă și embolism pulmonar, este considerat a fi a treia cea mai frecventă afecțiune cardiovasculară și cauză a aproximativ o jumă- tate de milion de decese în Uniunea Europeană, în fiecare an. Conform estimărilor specialiștilor, cheagurile de sânge venoase ucid anual în Europa mai multe persoane decât cancerul mamar, de prostată, HIV și accidentele rutiere la un loc.

Pe lângă prevalența alarmantă, un alt aspect îngrijorător al TEV este diversitatea și multitudinea grupelor de persoane aflate la risc, fiind o afecțiune comună pacienților cu boală acută, chirurgicali, ortopedici, neurologici, celor suferinzi de cancer sau aflați în terapie intensivă, precum și femeilor însărcinate care asociază trombofilie. Riscul absolut de dezvoltare a TEV diferă de la o tipologie de pacienți la alta, de la 20% la pacienții cu afecțiuni medicale, la 40% la pacienții cu intervenții chirurgicale ginecologice sau urologice majore, până la 80% la cei cu traumatisme majore sau cu leziuni la nivelul măduvei spinării.