Remediile naturale, spre deosebire de substanțele farmaceutice folosite de medicina alopată, au avantajul că tratează întreg organismul, nu doar organul bolnav. De aceea, de-a lungul timpului, omul a căutat în natură soluțiile pentru vindecarea unor boli. Dr. Ovidiu Bojor, fondatorul fitoterapiei moderne, atrage atenția că, în unele cazuri, promotorii terapiei naturale s-au mai înșelat și au promovat leacuri naturale care s-au dovedit, de fapt, a fi toxice pentru organism.
"Spre deosebire de izvoarele fitoterapiei tradiționale, fitoterapia modernă a devenit o știință foarte exigentă și analitică. În acest context, multe plante utilizate în medicina tradițională a popoarelor lumii s-au dovedit a nu avea nicio acțiune asupra sănătății sau, dimpotrivă, a avea acțiuni periculoase. Deși în săptămânale și alte publicații se popularizează lea-curile de pe vremea bunicilor sau chiar din Evul Mediu, acestea nu sunt întotdeauna benefice. La ora actuală fiecare specie de plantă a fost supusă unor studii exigente și s-a stabilit exact care are proprietăți terapeutice", a declarat dr. Ovidiu Bojor, în cadrul unei prezentări susținute la Casa de Cultură din Constanța.
Plantele toxice pentru organism
Dr. Ovidiu Bojor a dat ca exemple de plante folosite în mod frecvent în fitoterapie, dar care dăunează organismului, mărul lupului, tătăneasa și plantele din familia boraginaceelor, precum podbalul și iarba mare.
"În urmă cu 30 - 40 de ani, s-a constatat prin cercetări sumare că mărul lupului ar inhiba dezvoltarea celulelor canceroase. Cercetările din ultimii zece ani au dovedit însă contrariul: această plantă prolife-rează rapid dezvoltarea celulelor canceroase", a explicat farmacistul.
La fel și în cazul tătănesei: "Această plantă, utilizată în medicina tradițională în afecțiuni hepatice și canceroase are, după cum s-a dovedit, o acțiune hepato-toxică. Poate fi utilizată numai pentru uz extern", a mai spus dr. Bojor.
Cât privește podbalul, specia-listul a precizat: "Plantele din familia boraginaceae, precum podbalul, conțin alcalizi hepato-toxici și carcinogeni. De la podbal pot fi folosite doar frunzele, căci florile și rădăcina conțin acești alcalizi cu efecte urâte".
Dr. Ovidiu Bojor a subliniat: "Oamenii trebuie să rețină că fitoterapia modernă nu face decât să analizeze cât mai strict, prin metodele actuale de cercetare, efectul plantelor. Se impune o reîntoarcere la natură, dar printr-un filtru foarte exigent".
În țara noastră cresc aproxi-mativ 3.600 de specii de plante, dintre care se folosesc, în fitoterapia modernă doar 160 de specii. Plantele medicinale se împart în trei categorii: plante cu acțiune terapeutică foarte puternică, care pot fi și otrăvuri, precum stricnina și curara; plante cu acțiune "blândă", respectiv păducelul, coada șoricelului, anghinarea; plante lipsite de toxicitate, precum mușețelul, teiul, măceșul și nalba.