Asociația Română pentru Copii Dislexici (ARCD) și compania privată OMV au decis să realizeze prima cercetare, la nivel național, dedicată dislexiei, cu scopul de a afla incidența acestei tulburări în țara noastră și în rândul copiilor mai mici de 11 ani. Rezultatele obținute în urma studiului Omnibus au relevat o incidență declarată în rândul populației României de 25 de cazuri de dislexie la 10.000 de gospodării, în condițiile în care doar 15,5% dintre români au auzit despre dislexie.
În medie, specialiștii români văd, anual, 650 de copii în școli și 75 la cabinet. Potrivit cercetărilor efectuate, aproximativ 1 din 6 copii dislexici văzuți într-un an în cabinetul medicului sunt cazuri noi de dislexie. Acest lucru poate însemna ori că diagnosticarea se face mai precis decât în anii precedenți, ori că numărul copiilor dislexici este în creștere. Mai mult, aproximativ 4 din 10 copii aflați în evidența unui specialist sunt dislexici. Dintre aceștia 40% au vârste cuprinse între 5 și 8 ani, iar 60%, între 9 și 11 ani. Totodată, învățătorii intervievați au declarat că au, în medie, 3 copii dislexici raportat la o clasă medie de 22 de copii.
"Este prima inițiativă de acest fel din România, iar studiul a reușit să surprindă realitatea cu care ne confruntăm în terapia copiilor dislexici. Știam că din cauza informării precare, mulți părinți nu știu că au copii dislexici, ori copiii nu sunt diagnosticați, deși prezintă toate simptomele acestei tulburări. Acum avem o confirmare științifică pentru toate acestea și o bază care ne va ajuta să adresăm în mod direct astfel de probleme în activitatea noastră", a declarat Eva Bartok, președintele ARCD.
Viața copiilor dislexici ar putea fi ameliorată radical prin terapia cu logopezi și psihologi. Studiul arată că prin terapie, 60 la sută dintre copiii dislexici își îmbunătățesc semnificativ tulburarea de citire și calitatea vieții până la sfârșitul școlii primare.