Pantoful dumneavoastră a ajuns în frigider? E de rău, vă paște Alzheimer!

Specialiștii avertizează că demența nu se manifestă doar în jurul vârstei de 65-70 ani, existând cazuri când ea debutează precoce, între 45-50 ani. Dacă boala este diagnosticată în stadiul inițial, speranța de viață este de 10-14 ani. Din păcate, în România, diagnosticul este pus tardiv, în stadiile mediu-sever și sever, când speranța de viață este de doi-patru ani.

Demența Alzheimer a fost definită acum mai bine de o sută de ani de către psihiatrul german Alois Alzheimer, care a examinat pentru prima dată o pacientă cu tulburări cognitive progresive, halucinații, idei delirante și degradare a personalității sociale.
Din păcate, maladia a fost luată în serios mult mai târziu, din cauza confuziei manifestărilor ei cu cele cauzate de fenomenul îmbătrânirii. Ea a fost catalogată ca boală în anul 1960 și definită ca un sindrom caracterizat prin perturbări de cunoaștere și emoționale suficient de severe pentru a afecta activitatea zilnică, apărute la un pacient în stare de deplină conștiență, cu evoluție de maxim șase-opt ani din momentul diagnosticării. Puțini știu că singurul moment în care se pot preveni modificările aduse de această boală este cel al diagnosticării tulburărilor de memorie care apar înainte ca boala să se fi instalat.
Pentru a trage un serios semnal de alarmă asupra severității bolii, dar și pentru a face cunoscute căile de prevenire și de întârziere a apariției bolilor de memorie prin programe specifice, Rotary Club Cetatea Tomis, alături de Asociația Gerontologică și Asociația Medicilor de Familie "Tomis" Constanța, cu sprijinul Centrului Medical Unirea și Novartis Pharma România, au organizat, la Hotelul Ibis din Constanța, evenimentul medical informativ intitulat "Demența Alzheimer în secolul XXI".
În cadrul manifestărilor din 20 noiembrie, dedicate medicilor, a avut loc o sesiune de popularizare a bolii (supranumită "teroare medicală"), prezentându-se cursurile "Strategii de diagnostic și tratament în demența Alzheimer", "Factorul stres în apariția demenței", "Tratamente novatoare în demență" etc.

Faza ușoară a bolii
Bolnavul își cunoaște numele, dar poate avea dificultăți în indicare a ocupației, vârstei etc., în citire sau la urmărirea unui program la televizor, poate plânge sau râde într-un mod exagerat la o stimulare emoțională puternică, ocazional apărând tulburări de vorbire, sub forma unui vocabular limitat, vorbire înceată, capacitate redusă în a înțelege vorbirea altora oameni.
Specialiștii de marcă prezenți la eveniment au atras atenția că ideal ar fi să nu se aștepte evoluția bolii, când răul deja s-a produs și nu se mai poate face practic mare lucru și să se meargă la medic imediat ce apar aceste dificultăți.

Primele semne de boală
De obicei, bolnavul uită lucruri simple: nu recunoaște locuri familiare sau face lucruri bizare (pune un pantof în frigider, de exemplu) ori nu recunoaște per-soane apropiate (rude, prieteni).
În România, medicația specifică este gratuită doar în stadiul ușor și mediu, în stadiul sever de boală familia nu mai primește acest suport, statul acordând doar un ajutor de handicap de aproximativ 100 euro pe lună.