Reacțiile alergice provocate de substanțele de contrast iodate

Substanțele de contrast iodate (SCI) sunt utilizate în imagistică din anul1920. Folosirea lor inițială a fost, însă, limitată de radio-opacitatea redusă și toxicitatea asociată. Cu timpul, noile generații de substanțe de contrast iodate au adus o rezoluție mai mare și toxicitate redusă.

Reacțiile adverse provocate de SCI sunt adesea subraportate. Acestea pot fi atât toxice, cât și de hipersensibilitate. Reacțiile de hipersensiblitate pot fi imediate, apărând în prima oră după administrare, și non-imediate/tardive, declanșându-se după cel puțin o oră sau peste câteva zile.

Pielea este organul cel mai afectat de substanțele de contrast iodate. În reacțiile imediate, majoritatea simptomelor apar în primele 5-15 minute după administrarea SCI și dispar în 30-60 minute. Cele mai frecvente sunt urticaria și angioedemul, care se declanșează la 70% dintre pacienți. Simptome mai severe pot include dispnee, vărsături și hipotensiune. În cazurile foarte severe se pot întâlni tabloul șocului anafilactic sau al sindromului Kounis (sindromul coronarian acut).

Cele mai multe reacții tardive survin în primele trei zile după administrarea SCI. De obicei sunt ușoare-moderate și, în general, se rezolvă în șapte zile. Rash-ul maculo-papulos este cea mai comună manifestare și este urmat de urticaria tardivă, dermatita de contact și erupții fixe. Alte situații clinice mai severe, precum sindromul Stevens-Johnson, necroliza epidermică toxică, pustuloza exantematică acută și vasculitele, sunt foarte rare.